86 morţi. Doliu Naţional?!

Tocmai cînd aveaţi mai multă treabă să vă aranjaţi în tihnă ministerele şi învîrtelile şi să întîmpinaţi cu plecăciune şi onoruri prea cinstitele feţe ale noului guvern, zăpada asta afurisită, în loc să ne ţină îngropaţi şi ocupaţi, ne-a scos la suprafaţă şi v-a amintit că existăm.

Prost moment ne-am ales, căci numai de noi nu vă ardea! Tocmai cînd lucraţi la imagine şi voiaţi să faceţi cunoscută noua înfăţişare a puterii, cu chipul ei cosmetizat, întinerit, trecut printr-o istovitoare operaţie estetică, noi, netrebnicii de noi,… v-am luat faţa, căci pe ecrane au apărut fantomatic, de prin cavouri de gheaţă, chipuri pline de riduri, glasuri tînguitoare, feţe palide, priviri speriate şi disperate, nişte nemîncaţi, prost îmbrăcaţi, cu broboade şi căciuli ponosite, îngheţaţi, plîngîndu-se că stau cu animalele moarte în grajduri şi cu morţii în casă… Ce coşmar!  
- “Ce coşmar! De unde-au mai apărut şi ăştia?! Ce caută ăştia aici să ne strice nouă sindrofia?! Mujicii ăştia sînt nişte… beţivi! Morţi?! Ei, aş, morţi de beţi! 64 sau 80, cîţi or fi murit… oricum erau nişte handicapaţi, nişte leneşi, nişte viermi!”
Aşa începe prima lecţie despre poporul român pe care ciocoii vechi o dau învăţăceilor lor, şi ei nişte ciocoi noi, la vremuri noi! Zăpada ne-a făcut să vedem încă o dată că, deşi ne-am născut în aceeaşi ţară, guvernanţii şi cetăţenii trăiesc în două lumi suprapuse, una foarte sus, în nepăsare, huzur şi voie bună, alta foarte jos, sub vremi, sub neajunsuri şi necazuri.
V-am îngăduit incompetenţa, vă îngăduim indiferenţa, dar nu vă bateţi joc pînă şi de morţii noştri! Nu cunoaşteţi ţăranul român şi nici nu vă trimitem în biblioteci să-i cercetaţi firea, să-i aflaţi menirea şi să-i înţelegeţi devenirea! Ar fi prea tîrziu şi inutil, căci, pînă şi zăpada e mai prietenoasă decît inimile voastre îngheţate!
Nici nu vă cerem să mai veniţi printre noi, ca să ne îndemnaţi tovărăşeşte la muncă şi să ne dojenţi că ne-am permis să stăm paralizaţi de groază, cu mîinile-n sîn pe sub zăpezi! Ştim bine că ne veţi călca singuri pragul cu vorbă mieroasă şi ameţitoare şi cu plocoane electorale, cînd vă va fi trebuinţa mai mare!
Lăsaţi-ne să ne plîngem morţii, căci sîmbătă e “Sîmbăta morţilor” şi ne-aţi ajutat destul să mai avem încă 86 de morţi! Lăsaţi-ne să-i pomenim şi să le facem rînduiala, că au murit flămînzi, însetaţi şi degeraţi, crezînd că a venit sfîrşitul lumii! Oricît am fi de săraci şi de năpăstuiţi, tot le aprindem o lumînare şi le dăm un covrig de pomană, să fie de sufletul lor chinuit! Deh, aşa e ţăranul roman, nu-şi uită tradiţia şi respectul faţă de morţi e sfînt!
Nu vă cerem să-l înţelegeţi, cîtă vreme nu înţelegeţi nici respectul faţă de vii. Toţi ajungem să dăm socoteală în faţa lui Dumnezeu într-o zi! Ne mirăm numai că nu vă dă prin gînd să declaraţi o zi de doliu naţional!
Este un eroism dramatic în lupta cu îngheţul a celor 86 de români care au murit discret din «neglijenţa» autorităţilor! Chiar dacă nu mai aşteaptă scuze, faceţi ceva decent pentru ei, măcar acum, în ultimul ceas: de “Sîmbăta morţilor”, declaraţi zi de doliu naţional!
 Născută în Vrancea, Aurora Martin este consilier Relaţii Internationale şi Comunicare la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, a predat ştiinţe politice şi publică pe blogul scriitorului Stelian Tănase.

de Aurora Martin