Limba lui Matișan
În urmă cu câțiva ani, în ultima săptămână dintr-o campanie electorală pentru alegerile locale, un personaj înalt, slab, cu ochelari, având oareșce funcție în Primărie, bântuia cartierele Focșaniului, însoțit de câțiva muncitori care trăgeau după ei o roabă de asfalt. Din loc în loc, când întâlnea câte o groapă în asfalt, își mijea ochii pe sub ochelari și arăta cu degetul. În mintea sa era ca Napoleon care indica trupelor când și unde să atace.
La semn, lucrătorii năvăleau peste groapă, în valuri, ca niște grenadieri napoleonieni costumați cu veste reflectorizante, portocalii. Primul, cu o mătură de nuiele, înlătura praful din groapă. Al doilea cu un bidon din plastic la doi litri, stropea cu apă locul curățat, pentru aderență. Urmau doi lopătari ce aruncau asfalt încins în groapă iar la final un altul plimba un tăvălug peste maglavais. După ce muncitorii încheiau, personajul inspecta „lucrarea“ și după ce dădea mulțumit din cap, spunea, pe un ton ridicat, pentru urechile eventualilor, alegători nimeriți prin zonă: „Așa știm noi cei de la PSD să muncim, eficient, rapid și de calitate“.
L-au auzit și câțiva locatari, de la un bloc situat pe o stradă cu asfaltul măcinat în totalitate care-l priveau curioși de pe la geamuri. Schimbând priviri șirete, l-au interpelat miștocărește, cerându-i, dacă tot a ieșit la vânătoare de voturi, să le asfalteze măcar trotuarul de la intrarea în scara blocului.
„Dacă o faci, te votăm“ i-au aruncat mănușa focșănenii.
Napoleonul pesedist a acceptat provocarea - era onoarea partidului în joc – și s-a înfoiat ca un curcan. Cu pieptul în afară, privindu-i arogant și disprețuitor, precum un general sigur de victorie, gata să-și nimicească adversarii aflați în inferioritate, cu o lovitură nimicitoare, s-a întors către însoțitori să dea ordinul de începere. Însă privirea privirea i-a picat peste roabă.
S-a înroșit la față, pieptul i s-a scofâlcit și, în locul strigătului victorios de atac, din gât i-au ieșit câteva vorbe smiorcăite: „Să vedem ce putem face…“
Bitumul aproape se terminase și, cu toate eforturile, în râsetele privitorilor de la ferestre, muncitorii abia au reușit să acopere o margine lungă de vreun metru și jumătate și lată de vreo 50 – 60 de centimetri. O limbă de asfalt.
Când materialul s-a terminat iar lucrătorii și-au pus uneltele în roabă gata să plece, personajul cu funcție în Primărie nu mai semăna cu un curcan țanțoș, ca la început. Se cocoșase și abia șoptea cuvintele.
Înfrânt, a promis ba chiar s-a jurat, că va reveni în ziua următoare să finalizeze ce a început și că, mai mult, după alegeri va solicita primarului să repare strada în întregime. Când a ridicat privirea spre ferestre, să vadă reacția oamenilor, dacă a reușit să-i convingă, toate erau închise.
Noaptea a trecut repede, însă a doua zi nu s-a întâmplat nimic. Alegerile au trecut și ele, la fel ca și mandatul primarului, fără ca vreun muncitor să-și facă apariția în zonă pentru reparații.
Anii s-au scurs iar strada pe care s-a petrecut întâmplarea despre care v-am povestit-o s-a distrus și mai mult. Este una dintre cele mai proaste străzi din orașul nostru. A rămas doar limba de asfalt, la intrarea unuia dintre blocuri. Prăfuită și mâncată de vreme, încă mai iese în evidență, spre aducere aminte.
Pot depune și mărturie deoarece am văzut-o.
Din motive știute doar de ei, localnicii i-au dat și un nume: Limba lui Matișan.
Ionel Sclavone
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
@Tedi, acum 2568 zile, 23 ore, 55 minute, 16 secunde
Tedi, acum 2569 zile, 5 ore, 46 minute, 42 secunde
adi, acum 2568 zile, 23 ore, 43 minute, 52 secunde 
