Despre controlul judiciar, moștenirea lui Bacinschi și învățăturile pentru urmașul său, Cristi Misăilă
Vizitele sale dese pe la poliție și Parchet dau fiori reci multor personaje locale, din politică și afaceri. Sunt destui cei ce transpiră în aceste zile, la gândul că ar putea fi subiectul unei confesiuni complete prin vreun birou micuț din sediul DNA. Or, într-o asemenea situație, ultima lor scăpare ar fi doar o lege a grațierii și a dezincriminării faptelor de corupție.
Așa că n-ar fi de mirare dacă, în următoarea perioadă, am auzi că PSD Vrancea va dubla sau va tripla numărul de semnături strânse pentru susținerea Guvernului Grindeanu și a lui Liviu Dragnea.
Trist este că ancheta penală i-a picat pe cap lui Bacinschi tocmai când ar fi trebuit să-și trăiască viața de pensionar în liniște și în aer curat, în căsuța de la țară, de la Prisaca. I se întâmplă la finalul unei cariere în care, în loc să-și exercite mandatul , a acceptat tot felul de compromisiuri de doi bani. Doar ca să nu deranjeze pe X de la partid ori pe Y de la consiliul județean.
Dacă ar fi spus „NU“ când trebuia și n-ar fi bâlbâit-o la modul „faceți ce vreți și lăsați-mă în pace“, dacă i-ar fi păsat mai mult de numele său și de moștenirea pe care o lasă orașului, ca primar, cu siguranță Bacinschi n-ar fi ajuns în situația asta. Focșaniul ar fi arătat mai bine acum iar oamenii l-ar fi privit cu respect pe stradă, pomenindu-l ca pe un bun gospodar.
Cum n-a făcut-o, în urma lui a rămas doar platforma cenușie din piatră ieftină și proastă, chinezească, cu care a înlocuit marmura și mozaicul din Piața Unirii, Grădina Publică ciuntită, Parcul Bălcescu în ruine, străzile desfundate și foarte, foarte mulți bani publici risipiți aiurea. Despre ce cred și vorbesc focșănenii, nu-i cazul să mai pomenim.
Rămâne de văzut dacă, din toată povestea, va trage vreo învățătură și Cristi Misăilă. Dacă de acum încolo se va comporta ca un adevărat primar sau va continua să le ceară subalternilor să-și facă treaba, bine sau prost, dar numai așa cum fac alții, de la Consiliu.(Ionel Sclavone)