Rolul femeii cu barbă în campania electorală
Văduviți, prin lege, de gălețile, pungile de făină și bidoanele de untdelemn ieftin care făceau deliciul alegerilor trecute, candidații mai au la îndemână doar pozele colorate și vrăbiile de pe gard ca să-și amăgească votanții. Or, în lipsa măcar a unei țuiculici electorale date pe gât, la cârciumă, în preziua votului, alegătorii se lasă convinși mult mai greu.
Căci pliantele și pozele cartonate sunt prea groase și prea lucioase pentru a fi utilizate la WC-ul din fundul curții. Nu au loc nici pe pereți tapetați cu icoane Made in China, cu imaginea lui Arsenie Boca, ce le-au fost băgate pe gât la biserică, de taica părintele care, și el săracul, trebuie să-și facă planul la vânzarea de lumânări și calendare cu sfinți. Nu pot fi schimbate la magazin pentru o bucățică de salam sau pe o sticlă de Săniuța și nici nu sunt primite de poștaș în schimbul unui plus la ajutorul social sau la pensie
În lipsa dezbaterilor încinse din studiourile televiziunilor sau a bătăilor din teren, spațiul public a fost ocupat de femeia cu barbă. Apariția ei în Piața Unirii a fost de departe evenimentul cel mai demn de atenție al acestei luni de campanie electorală anostă.
Mai mult decât toți candidații la un loc, strălucitoare și misterioasă în același timp, a pozat în fața camerelor precum o vedetă pe covorul roșu. Barba ei a atras privirile tuturor și a stârnit controverse, indignând babele bisericoase și provocând zâmbetele celor neduși la biserică.
Și, trebuie să recunoașteți că podoaba-i facială este cea mai originală și singura reală dintre toate bărbile din programele politice. Frumos conturată și tăiată, este perfectă. Nici prea rară dar nici prea deasă ori prea lungă, atârnând până la pământ, precum promisiunile pe care ni le vâră sub nas partidele și independenții ce se contrează un mandat de deputat sau senator.
Doar fire negre, cănite, iar nu aeroporturi și alte investiții fanteziste, subvenții pentru o agricultură muribundă care nu se vor acorda ori majorări salariale și de pensii ce vor fi abandonate în favoarea privilegiilor destinate viitorilor aleși.(Ionel Sclavone)