Un sărut… în plină toamnă
Strada este însăşi vibraţia unei aşezări, inima care bate pe nenumărate tonalităţi. Orice urbe îşi are muzica ei, luminile ei, pitorescul ei.
Strada este o carte deschisă, martoră la mii de întâmplări, ascultând glasurile celor care o însufleţesc. Este cea care suportă şi frumosul şi urâtul.
Ideea acestor notaţii s-a născut într-o zi ploioasă de octombrie, o vreme câinoasă, când trecătorii visau la căldura căminului, mai mult sau mai puţin prietenoasă. Nici eu nu făceam excepţie! A apărut, totuşi, ceva care mi-a încetinit paşii. Din faţă venea încet un scaun cu rotile în care stătea ţanţoş un bărbat în floarea vârstei, frumos îmbrăcat, cu privirea spre undeva departe. În spatele celui ţintuit în scaun am observat o femeie între două vârste, atentă la denivelări şi la oamenii printre care îşi făcea loc.
Deodată, s-a oprit, s-a aplecat prin lateral şi, tandru, l-a sărutat pe obraz... Am înţeles că trista doamnă din spatele dispozitivului nu era un asistent profesionist definit prin Legea 448/2006, ci, dimpotrivă, era cea mai dragă fiinţă a bărbatului cu handicap. După alţi câţiva metri, sărutul pe obraz s-a repetat, iscând un zâmbet plin de tristeţe şi fericire pe chipul bărbatului mândru că are o asemenea tovarăşă de viaţă, care nu l-a părăsit la greu. Aş fi vrut să stau de vorbă cu acest cuplu de soţi. M-a cuprins un fel de jenă, teamă fiindu-mi să nu sparg mirajul sărutului în plină toamnă.
Am desluşit în această scenă aparent banală muguri de nobleţe sufletească, multă dragoste şi dăruire. Aceasta mi s-a părut a fi proba supremă a unei iubiri cu binecuvântare divină. Cei doi soţi trimiteau parcă un mesaj universului: ”Iubirea noastră este deasupra oricărei nenorociri fizice„. Iar, dacă într-o zi se va produce minunea minunilor şi bărbatul va merge din nou pe propriile picioare, cei doi îşi vor aminti de acest sărut în… plină toamnă.
Învăţând din micile drame ale vieţii, putem deveni mai buni şi mai solidari!
Vasile LEFTER
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
viorel i. iancu, acum 2737 zile, 6 ore, 58 minute, 7 secunde 
