DACĂ POLITICĂ NU E, NIMIC NU E
Parodierea unei ziceri despre dragoste, având ca obiect ceva diametral opus, ar putea fi amuzantă dacă nu ar fi tristă. Dar, din păcate, politica este sursa a aproape tuturor relelor care ne macină si ne afectează viețile. Politicul împarte bogăția si sărăcia, pe oameni in ai noștri, ai lor si restul. Politica pângărește sufletul femeii care este împinsă spre un compromis major, al bătrânului care așteaptă neputincios ajutorul, al părintelui copleșit de griji față de viitorul propriului copil.
O întrebare revenea obsesiv: care este sursa răului? Pot doar presupune ca m-am apropiat de răspuns: fenomenul mărului stricat in lada cu mere sănătoase. Atunci cand primul borfaș de profesie sau de caracter a ajuns, voit sau din întâmplare, in politică, a adus și contaminarea întregului grup. Soluția, utopică probabil, ar fi golirea lăzii, alegerea merelor încă sănătoase si culegerea altora cu care să umplem la loc lada.
Utopia derivă din incapacitatea partidelor de a-si alege resursa umană, proporția infimă a celor selectați față de cei pripășiți. De prea multe ori nonvalori flămânde ocupă scaune in sediile de partid si nu se mai dezlipesc de ele in speranța ca prezența lor va atrage atenția. Când deja au lipit un afiș sau au participat la o acțiune politică se cred îndreptățiți sa emită pretenții, sa viseze la funcții sau alte beneficii.
Aș avea multe de povestit din experiențele activității mele politice, dar mă voi rezuma la două momente. Primul (care coincide cu activarea mea ca militant politic), anul 2008, PDL-ul accede la guvernare si începe "marea împărțeală". Prietenii de până atunci s-au transformat in cei mai înverșunați dușmani, acolo unde concurența era mai mare de unul pe loc apăreau conflicte deschise, teancuri de cv-uri etc. Pentru mine începea sa semene cu documentarele televiziunilor de stiințe naturale care prezentau comportamentele haitelor de după doborârea prăzii. Surpriza a fost imensă cand mi-a fost solicitat, insistent chiar, cv-ul pentru a fi pus undeva. "Trebuie sa-ți dăm si ție ceva, că doar n-ai muncit degeaba" era explicația. Încă ma mai amuză expresia fețelor celor pe care-i refuzam spunându-le ca nu-mi trebuie nimic. Intr-un final am fost lăsat in plata Domnului și considerat un paria.
Al doilea moment la care voi face referire este anul electoral 2016 care a început cu alegeri locale si se va termina cu cele parlamentare. Mărturisesc ca am avut o imensa curiozitate, patologică chiar, in a-mi da răspunsul la întrebarea obsesivă "ce ar fi in stare sa realizeze cineva care, pe de o parte, se pricepe să administreze bani, proiecte si relații inter-umane, iar pe de altă parte nu-si dorește niciun beneficiu material sau de orice altă natură?". Pentru asta m-am înscris (deloc convins de șanse și justețea deciziei in fața propriei familii) in cursa electorală. Nu înfrângerea m-a afectat cât faptul că a trebuit s-o justific copiilor obișnuiți cu un tată învingător. Nu știu daca explicația ca,in politica nu e ca in sport acolo unde câștiga cel mai bun, i-a ajutat in vreun fel, dar, pe viitor, poate vor înțelege un lucru elementar din democrație: fiecare este dator cu exercitarea drepturilor pe care le are.
Dezamăgirea cea mai mare am avut-o atunci cand cineva pe care-l cunosc destul de bine nu a câștigat funcția de primar in Focsani. Si nu neaparat înfrângerea, cât comportamentul propriilor colegi in perioada ulterioară alegerilor care pur si simplu l-au desființat. In zilele si săptămânile ce au urmat ipocrizia a atins cote paroxistice si nu pot decât sa-mi imaginez atitudinea acestora in cazul in care, printr-o minune, ar fi câștigat cel care acum este nefolositor. Cam asta este soarta tuturor celor care nu mai aduc...profit partidului, partid care nu este in stare sa-si protejeze oamenii pe care tot el i-a promovat. Ipocrizie este si trâmbițarea aducerii de tineri (si femei deopotrivă) in partid ca mai apoi să vrei excluderea lor cand, scormonirea trecutului si descoperirea unor "bube" vindecate, îți oferă ocazia. La astea mai adaugăm si apariția unei tinere, mai frumușică, mai dezghețată și mai blondă, dar care este imediat etichetată ca amantă de către ușile de biserică, sfinții-sfinților, masculii integri. Aceste vulpi care nu ajung la struguri și spun ca-s acri, nu au niciun scrupul in a terfeli imaginea unei femei care a făcut păcatul de a intra intr-o zona pe care ei o considera eminamente masculină. Iar dacă tu partid nu știi s-o protejezi cu un "hai sictir, nesimțiților!" (spus intr-o forma mai civilizată, bineînțeles), tot ipocrizie se numește, asociată cu lașitatea.
Să sperăm că, in perspectiva alegerilor parlamentare, aceste greșeli nu vor mai fi repetate, dar mi-e teamă ca vor apărea altele. Mare parte (dacă nu cumva toți) dintre cei care și-au asumat rolul de conducători locali se vor înghesui cât mai in față pe liste, atrași de mirajul vieții indestulătoare (și "sigure") din parlament. Prima greșeala este aceea ca organizațiile locale vor fi lăsate de izbeliște si, pentru o lunga perioada de timp, vor reapărea conflictele. Cea de-a doua, mult mai gravă, ar fi să plece la Bucuresti cei fără de principii, indivizi cu agendă de lucru proprie, care, pentru votul lor, vor cere privilegii si bani. Și nu că ar fi ceva nou, dar nu cred ca masele vor mai suporta nesimțirea de până acum și se vor revolta din ce in ce mai des, din ce in ce mai virulent.
Am auzit de multe ori sintagma ca o ducem rău din cauza "proștilor care votează strâmb". Poate fi și o doză de adevăr, dar mult mai mult este instinct de conservare. Cei cu mai puțină cultură politică vor fi mereu refractari la schimbare si cei mai "destupați" la minte trebuie sa le explice, cu răbdare, ce înseamnă alternarea la conducere a sistemelor politice și cât de importantă este aceasta pentru însănătoșirea clasei politice. Sper sa apuc vremurile in care nimeni nu va mai gândi si manifesta electoral principiile: "o fi furat, dar a și făcut câte ceva" sau "lasă-i tot pe ăștia că sunt sătui".
Ce mai sper de la politică? In Decembrie dreapta sa câștige alegerile, să aibă înțelepciunea unei guvernări de două legislaturi, un parlament care sa elaboreze o noua Constituție cu prevederi explicite ale eliminării oricăror privilegii oferite celor aleși, sprijin necondiționat oferit justiției independente împotriva oricărei imixtiuni. Aș mai adauga o naivitate: eradicarea corupției. Ar fi frumos, nu?
Pentru asta eu voi oferi votul meu (si nimic mai mult) anticipat, ca pe un cec in alb. Dacă nu se vor intampla cele enumerate mai sus sunt aproape convins că istoria va consemna: "liberalii au dat din nou țara la câini" și au irosit o nouă oportunitate de schimbări radicale, așa cum s-a mai întâmplat in guvernarea Tariceanu 2006-2008 si prin realizarea entității monstruoase numite USL. Cred ca nu se îndoiește cineva ca următoarele alegeri prezidențiale si parlamentare vor fi pierdute. Toți cei care vor vota acum cu o mare speranța vor fi prea scârbiți ca sa mai vină la vot.
Ar fi pompos să numesc aceasta înșiruire de idei testament politic, dar am convingerea ca este o "detoxifiere" pentru mine si că mă pot concentra pe lucrurile cu adevărat importante vieții mele. Pe cei care mă vor critica vehement vreau sa-i liniștesc spunându-le că nu am avut nicio secunda intenția de a ieși si de a trânti usa in urma mea.
Marius Crăciun-contul de facebook
Marius Crăciun om de afaceri şi a fost candidat la postul de primar al Comunei Vanători județul Vrancea la alegerile locale din 5 iunie 2016
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
dragos, acum 2760 zile, 14 ore, 32 minute, 52 secunde
cetateanu', acum 2761 zile, 3 ore, 14 minute, 52 secunde 
