Dau un vot pentru… un regat
Am asistat, după 1989, la 6 runde de alegeri electorale locale, alegeri pe care se aşează cu adevărat orice societate, fiind însoţit de întrebarea „Eu cu cine votez…!?” Orice membru al unei societăţi, ca structură de organizare umană, este interesat de tot ce se întâmplă cu el sau în jurul său, cine îl conduce, cine hotărăşte pentru el sau în locul lui. De 26 de ani, observăm că una votăm şi alta avem, iar dacă mergem mai departe în istorie, vom afla că la noi, aceste metehne sunt mult mai vechi, numai că în prezent ele s-au accentuat pe fondul improvizaţiei, sărăciei, minciunii, înşelătoriei, hoţiei. Aceste malversaţiuni îl făceau pe Mehedinţi prin 1921, după legiferarea votului obştesc/ universal, să scrie: „Ca să se vadă aleşi, toţi sunt gata la vorbe mari. Făgăduiesc chiar marea cu sarea. Dar una e să spui din gură şi alta să adevereşti cuvintele prin fapte. Numai omul cinstit se ţine de făgăduială. Dar ştii cine e cinstit? (…) Iată unde stă greutatea votării şi izvorul greşelilor. Dar oricum vei face, iubite cititor, votarea e lucru de mare însemnătate. Cu votul pe care îl dai îţi pui singur laţul împrejurul gâtului. De acolo atârnă legile, dările, binele şi răul unei ţări întregi - Cum vei vota aşa vei ofta”. Oricum s-ar desfăşura lucrurile după ziua votului: „Poporul nu mai are de aici înainte, dreptul de a se plânge”, aşa că şi ieri, şi azi, şi aici şi aiurea, votul este un contract pe care trebuie să-l respecte cele două părţi: alegătorul şi cel ales. Cunoscător al realităţilor româneşti ale timpului, Mehedinţi emite câteva opinii care ar trebui să fie înscrise pe cupola fiecărui parlament din această lume:
● Politica este ştiinţă şi morală aplicată.
● Adevăratele partide politice sunt profesiunile.
● Cine n-are profesiune n-are cuvânt în politică.
Aceste aserţiuni nu urmăresc să creeze aversiune faţă de partide, faţă de candidaţi, ci îndeamnă la un proces de cunoaştere a drepturilor cetăţeneşti şi obligarea aleşilor la respectarea promisiunilor făcute în campania electorală. De asemenea, mai urmăresc să prezint, tot în viziunea lui Mehedinţi, un portret-robot al omului de stat autentic:
● Omul de stat şi primarul şn.m.ţ trebuie să fie real, adică să facă numai lucruri adevărate.
● Omul de stat trebuie să fie neutru, să n-aibă nici prieteni, nici duşmani.
● Omul de stat trebuie să-şi aleagă cu grijă colaboratorii şi consilierii. Cine are colaboratori buni n-are nevoie să îmbrobodească adevărul. Dacă tot Mehedinţi împarte oamenii în două categorii – omul politic (domnul Trăncănescu) şi omul de stat, atunci ar trebui ca primarul să se subordoneze în primul rând cetăţeanului şi mai puţin partidului, chiar să „demisioneze” din partid pe durata mandatului, aşa cum face preşedintele ţării…, iar consilierii să fie adevăraţi colaboratori responsabili, deoarece şi ei sunt aleşi, ba chiar sunt şi remuneraţi…
Reflecţii de alegător
Insuccesul primarului ar trebui să atragă şi răspunderea consilierilor, şi răspunderea partidului care l-a susţinut. În felul acesta, partidul însuşi nu va mai susţine oameni fără valoare. Societatea românească a evoluat de la „sărac şi cinstit”, la „bogat, dar acoperit”, „legal da, moral ba”, minciuna şi banul fiind regii la care ne închinăm cu toţii, deşi nu recunoaştem. În 1989, am schimbat statul-hoţ, dar meteahna hoţiei a rămas, ba mai mult cei care au ocupat România şi-au creat legi care să lase drum deschis hoţiei şi jafului, a jafului „legal”. În situaţia creată, prin schimbarea ordinii de stat, ne-am căţărat prin lozinci, am urcat în vârful bucatelor şi fără nicio jenă am părăduit totul, aducând ţara în pragul prăbuşirii, iar poporul în pragul disperării. Dacă înainte de 1989 nu puteam vota liber, astăzi când votul este „liber”, nu punem vota lucid pentru că societatea românească e prizoniera hoţiei şi minciunii, a incompetenţei şi prostiei, iar Clubul european în care am intrat, are alte calcule decât nevoile poporului „de jos”, ne lasă la discreţia hoţilor – invocând neamestecul în treburile interne. Credem totuşi că singura cale de a îndrepta această stare de lucruri este votul, un vot dat muncii şi valorii. La candidaţii vechi, să vedem ce au făcut în mandatele anterioare, iar la candidaţii noi să vedem ce hram poartă, ce ştiu să facă. Candidaţii „fără ocupaţie” sunt o adevărată insultă la adresa alegătorului. Ce pot să facă aceştia în folosul comunităţii, dacă ei n-au putut face nimic pentru ei înşişi???! Votul este un contract de colaborare cu obligaţii de ambele părţi, pe care alegătorul îl semnează în avans…! „Fiecare să-şi bage minţile în cap când intră în cabina de vot!!!” Cum ne vom aşterne aşa vom dormi!
Costică Neagu este profesor, editor şi publicist, animator al vieţii didactice din Vrancea şi preşedintele Asociaţiei Personalului Didactic „Simion Mehedinţi”, care şi-a propus restituirea tezaurului ştiinţific şi cultural lăsat de savantul născut în comuna Soveja.
Costică NEAGU
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
SJA Vrancea | Activităţi de educaţie pentru promovarea integrității desfășurate la Liceul de Artă “Gh. Tătărescu” – Focșani
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 4
Adaugă comentariu
Daniela , acum 2882 zile, 1 ora, 44 minute, 54 secunde
cetatean liber, acum 2882 zile, 16 ore, 36 minute, 40 secunde
Gică, acum 2883 zile, 9 ore, 43 minute, 33 secunde
un elev, acum 2883 zile, 7 ore, 17 minute, 38 secunde
Gică, acum 2883 zile, 6 ore, 42 minute, 8 secunde
un elev, acum 2883 zile, 10 ore, 15 minute, 39 secunde 
