Opinii

Planeta Oprişan nu are nevoie de maimuţe!

Există, observ, o predilecţie perversă de a crede că schimbarea unui baron cu un prinţişor este salvarea mult aşteptată pentru un judeţ din România. În cazul meu este vorba despre Vrancea, mai pe scurt, locul de unde vin şi cutremure pentru necunoscători. Aici se discută foarte mult despre baronul Oprişan şi nu se face nimic. Nimic concret, desigur! Toate lucrurile, planurile, rămân în cârciumă la masa de spriţ (v-am anunţat că avem mult vin pe aici).

Dacă discuţi cu cineva despre telenovelele lui Oprişan şi schimbarea reală a judeţului, vei observa că există o energie aproape cosmică, galactică dacă vreţi, de a produce schimbarea de care fiecare are nevoie, de la firme care vor să scape de controlul politic partinic al capitalului, la oameni de cultură care au o agendă bine intenţionată, dar zero fonduri şi slabe şanse de finanţare.
Unde sunt momiţele noastre?!

Fiecare debordează de idei, proiecte, planuri de afaceri. Dezlănţuirile de imaginaţie sunt fascinante pe aceste meleaguri deoarece toate întră în coliziune frontală cu Planeta Oprişan şi cu felul autentic de a se rezolva lucrurile în Vrancea. La acest capitol toată lumea suspină şi se screme să dea nişte lacrimi, căci: Nimic nu se schimbă!
Deci în aceste condiţii nu se schimbă nimic în Vrancea. Lipsesc "momiţele"! Unii insistă pe ideea de vot şi că votul produce schimbare reală, nu discuţiile la cârciumă. Adică un fel de logoree a unei pseudoînţelegeri a democraţiei. Soluţia cu votul şi blabla-uri de acest gen este incompletă şi ascunde o perversitate a sistemului cu "S" mare (establishmentul politic dacă doriţi!). Din moment ce nu avem candidaţi reali şi cercul politic este revolut, practic aceleaşi personaje ciclează la nesfârşit într-o telenovelă de anii 2000. Nici măcar ei nu mai vor, dar nah, un dosar, o valiză, un grup de interese bine înfipt la primărie şi care are contracte babane, barosane dacă preferaţi. Nu poţi pleaca din horă când ai tu chef. La judeţeană, hora trebuie să fie jucată chiar şi după ce ai ieşit la pensie. Aici nu se aplică logica: „După mine, potopul!”.
 

Meleagurile de unde provin sunt aproape mistic cuprinse de încremenire

Statornicia politică, economia de clan, capitalul cvasiprivat local (mult mai uşor de controlat decât cel străin), toate sunt un must have pentru un judeţ cu un baron care se respectă. Când vin alegerile, locuitorii din Vrancea se comportă de parcă ar fi spălaţi pe creier, însă este doar o perpectivă răsturnată asupra situaţiei. Noi avem ochi de cal în cazul de faţă şi avem nevoie de alte lentile ca să ne racordăm la realitate. Fiecare vrâncean vânjos nutreşte în sufletul său o speranţă că şeful lui, naşul sau cumnatul său (care este conectat la lumea bună care gravitează în jurul Planetei Oprişan) va obţine ceva mai mare din care să ciugulească şi el ceva. Logica este simplă: „Să mănânce şi gura lui o bucată de pâine”! Cu cât bucata este mai mare, cu atât mai bine pentru toată lumea!

După cum observăm, există cercuri concentrice de prostituţie politică. Din păcate pentru toată lumea. Cetăţenii simpli, vrâncenii simpli sunt la baza acestei prostituţii. Tăcerea, loialitatea, mersul pe burtă sunt adevărate virtuţi dacă vrei să reuşeşti la judeţ. Şi la centru este la fel, dar aici ai nevoie de alte straie şi niscai şarm să reuseşti în politica de Dâmboviţa. Nu-i aşa? Doar pe aici îşi face sejurul săptămânal şi baronul vrâncean în timp ce electoratul său băleşte la pozele din tabloide cu iubita sa.
Sunt plictisit de aceleaşi personaje de când m-am născut. Cam aşa arată un judeţ sub biciul unui baron! Nu e rău să ai un baron şi, mai ales, să fii unul. Până inventăm un politician local, hai să nu ne îmbătăm cu apă rece. Cu o prostituţie suntem cu toţii datori. (Dumitru-Alexandru Filimon)

 

• Vrancean la origine, Dumitru-Alexandru Filimon este jurnalist, absolvent al Facultăţii de Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii Bucureşti. Este interesat de analiza politică, psihosociologie şi cultură. În prezent scrie pentru revista www.catchy.ro.

---