Ţara lui Genocid Vodă!
Simţim pe propria piele sau pe suferinţa celor dragi nouă ce înseamnă viaţa într-un lagăr de exterminare.
Oare simte cineva ceea ce simt şi eu acum?
Trăim în ţara în carecopiii sunt maltrataţi în sânul familiei, în grădiniţe, şcoli şi centrele de plasament, în care eşti sclav în faţă celor pe care îi angajezi să te administreze şi, mai nou, dar nu aşa de nou, doar că abia acum s-a aflat, suntem cobai în ţara celor care şi-au propus să ne ucidă în masă! E genocid ceea ce se întâmplă în spitale, e genocid ceea ce se întâmplă în alimentaţia publică, dar nimeni nu reacţionează. Sunt curios ce revoluţie ar fi făcut Franţa dacă ar fi fost în situaţia noastră. Probabil ar fi dat ghilotina jos din pod şi ar fi ras tot.
Stăm pe un butoi de pulbere ce nu vrea să explodeze!
Încep să am dubii legate de protestele care au avut loc până acum. Sperăm să fie ai mei cei ce coboară în stradă, cei ce au iniţiativă, cei ce propagă un nou mesaj şi un nou gen de atitudine. Sunt naiv, nu e aşa? Observ cu tristeţe că suntem manipulaţi chiar şi atunci când credem că deţinem controlul. De unde vin toate astea? De unde uşurinţa cu care ni se curată mintea în timp ce ni se otrăveşte sângele? Avem pretenţii occidentale, dar ne ascundem rahatul sub preş de frică să nu supăram stăpânii. Acei mizerabili lipsiţi de scrupule ce formează o clasă politică mizerabilă, o clasă politică al cărei scop e să îngraşe cururile pline ale unor grupuri mici şi distrugă un popor, o naţie.
Am ajuns să fim exterminaţi în propriile spitale!
Mor copii , dar nu ne păsa! Ne-am isterizat doar cât fu mirosul de carne arsă proaspăt, dar acum că morţii au început să putrezească în pământ, parcă nu ne mai interesează atât de tare de fapul că unii dintre ei au fost ucişi în spital. Probabil că e mai uşor de suportat gândul unei morţi prin perfuzie, decât al unei carbonizări. Ne e mai comod aşa!
Să zic că aveam aşteptări că lumea va ieşi în stradă, ştiind că într-un singur spital pe 2015 peste 20 de copii au avut infecţii nozocomiale constatate la autopsie, ca medicii se spală cu apă de ploaie înainte să îşi vâre mâininle în pacienţi? Da, aveam, dar degeaba! Nu au mai venit galeriile plătite şi toată lumea a luat atitudine de drepţi, suntem cuminţi şi fără minte.
Privesc la disperarea din privirile ultimilor jurnalişti decenţi ai ţării. Sunt terifiati de lipsa de atitudine.E îngrozitor când informaţia ce ar trebuie să pornească mototrul societăţii se loveşte doar de un zid de lene socială. E acel moment în care ori vrei să fugi ori vrei să mori ori să înnebuneşti pentru a trece dincolo de această realitate absolut grotească şi să nu mai vezi nepăsarea celor ce primesc şi nesimţirea celor ce ne dau.
România mai e aici ?
Fugim, stăm şi murim, luptăm? Hei, ce facem?
Adrian MANGU
Adrian Mangu este blogger civic şi literar şi scrie pe blogul său www.adimangu.wordpress.com
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 4
Adaugă comentariu
vrinceanu, acum 2902 zile, 12 ore, 10 minute, 51 secunde
rody, acum 2904 zile, 21 ore, 27 minute, 55 secunde
Teodor, acum 2904 zile, 21 ore, 47 minute, 16 secunde
Cetatean, acum 2904 zile, 22 ore, 50 minute, 27 secunde 
