Nu condamnarea aduce schimbarea
Toţi au primit pedepse cu închisoarea pentru infracţiunile lor, toţi poartă pecetea de ”puşcăriaş” pentru că sistemul de justiţie din România i-a considerat vinovaţi. Acelaşi sistem a considerat că baronaşul de Vrancea, Oprişan, nu e vinovat în cauza pentru care era judecat. Repet, nevinovat în cauza pentru care a fost judecat la Cluj, nu nevinovat la modul general.
A considera acum hotărârea de achitare a baronului ca fiind greşită înseamnă, automat, a crede că şi restul deciziilor luate de judecătorii din România în ultimii ani au fost eronate. Din acest punct de vedere, discuţiile nu îşi au rostul. Punct şi mergem mai departe: are balta peşte şi Justiţia din România dă semne de însănătoşire, aşa încât să mă facă să cred că, dacă este vinovat, cu probe, atunci şeful Consiliului Judeţean îşi va primi pedeapsa.
Din păcate, ”opoziţia” din Vrancea aştepta o condamnare cu executare şi cei mai mulţi au vazut-o nu doar ca o pedeapsă pentru presupusele fapte de corupţie, ci ca o ocazie de a scăpa de cizma pe care au acceptat-o pe gâtul lor, pe care au pupat-o atâta vreme, stând în poziţia ghiocelului, în speranţa unor fărâme azvârlite ca la porci. Opozanţii de carton s-au rugat pentru această condamnare pentru că aceasta era singura lor ocazie de a îi lua locul, de a înlocui sistemul putred şi venal al PSD-ului cu oamenii lor putrezi şi lipsiţi de scrupule, puşi pe căpătuială din bugetul public. Achitarea le-a dat planurile peste cap.
Şi, totuşi, există speranţă că baronaşul poate fi schimbat, numai că speranţa asta implică oameni politici noi, nepătaţi, care să vină cu un mesaj credibil, de opoziţie adevărată, care să vină cu soluţii pentru ridicarea Vrancei din glodul în care o ţine Oprişan şi şleahta lui de slugi. Publicul dă semne că s-a trezit (Focşaniul a arătat asta la alegerile din 2014), puterea internetului, ca instrument de comunicare şi informare, a crescut incredibil de mult, chiar dacă implicarea sub o identitate asumată încă se mai lasă dorită. Aşteptările sunt acolo, aşteaptă soluţiile adecvate. Un pas pare că a fost făcut: conducerea PNL a fost destituită; rămâne de văzut dacă cei care vin în locul lor vor cu adevărat să se lupte cu maşinăria infernală care stăpâneşte peste ”provincia europeană” sau doar să le continue opera, dar sub un alt nume.
Noii lideri ai PNL trebuie să fie conştienţi că nu pot folosi gargara politică pentru a înlocui un manechin lipsit de substanţă, un portofel plin de mărunţis, un baronaş căruia îi fug ideile prin cap cu viteza luminii, doar pentru că nu sunt împiedicate de vreun obstacol, care debitează ca un tonomat aceleaşi prostii de fiecare dată când se trezeşte cu un microfon în faţă. Nimeni nu va vota nişte păcălici, nişte cerşetori de voturi.
Gabriel CHELARU
Gabriel Chelaru este profesor şi predă limba franceză la o şcoală din Londra.
