Numai nouă ni se întâmplă
Până când se decide care vor fi cei sacrificaţi, până când lista victime va fi închisă, până când patronii de temniţe recreative îşi vor pune cenuşă-n cap şi se vor lăuda cu numărul subunitar de morţi avut pe conştiintă, vă propun un test de sinceritate. Înainte de toate, vă asigur că l-am făcut în prima clipă după ce am aflat de tragedia de la clubul Colectiv. V-aţi pus vreodată problema siguranţei personale când aţi intrat într-un loc public sau la locul de muncă? Dacă aţi observat nereguli, aţi atras atenţia responsabililor? Aţi dat fuga să vă cumpăraţi stingător şi dispozitiv pentru detectarea incendiilor? Vă puneţi centura în taxi sau când vă aflaţi pe locurile din spate ale automobilului? V-aţi înghesuit în autobuze, trenuri şi săli supraaglomerate? Dacă aţi răspuns NU fie şi numai la una dintre primele patru întrebări, înseamnă că v-aţi pus deja viaţa în pericol cel puţin o dată. Aşa cum am făcut-o şi eu de nenumărate ori. Din nepăsare, necunoştintă de cauză, nebăgare de seamă, naivitate, lipsă de educaţie, încredere în sistem şi autorităţi. Din cauză că aşa fac şi ceilalţi. De întâmplat, însă, tragediile ni se întâmplă şi nouă.
Poate ar fi şi momentul să recunoaştem şi că noi, cetăţenii obişnuiţi, nu prea ştim să ne comportăm în momente de criză. Nu ne-a învăţam nimeni, dar nici nu căutăm să învăţăm. Trăim într-o zonă cu activitate seismică ridicată, dar nu facem simulări de acţiuni de salvare şi nici nu încurajăm voluntariatul pentru activităţi de acest gen. Ne călcăm în picioare încercând să ne salvăm pielea. Ne-am fi căţărat şi noi pe cei arşi ca să ieşim din club. Sunăm Salvarea şi la 112 pentru a face glume proaste şi ne mirăm că nu se grăbesc să vină atunci când situaţia e cu adevărat dramatică.
Şi, pentru a preveni astfel de accidente, poate că ar trebui să respectăm mai mult viaţa, a noastră şi a celorlalţi. Să nu forţăm intrarea într-un spaţiu a cărui capacitate de ocupare a fost depăşită, dar nici instituţiile să nu mai vândă bilete ”în picioare”. Să respectăm normele de siguranţă, să nu dăm şi să nu primim mită pentru avizele şi controalele de securitate. Să nu ne mai lăsăm înfrânţi de sistem. Gesturile sunt normale, pentru că riscurile pot şi calculate şi prevenite. Dar vorbele rămân în vânt câtă vreme nu o facem. Iar tragediile ni se întâmplă numai nouă.
Aida BAUMLER
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
