Cum să evităm islamizarea poporului român
Căci problema aşa se pune: oamenii aceştia reprezintă o amenințare pentru religia noastră strămoşească. Nici n-au ajuns bine la noi în țară şi ne şi simțim înjurați de ce avem noi mai sfânt. Ne e frică de o mână de oameni neînarmați. Da, câteva mii de oameni nu înseamnă nimic față de un popor de 19 milioane – ştiu, numărul e discutabil. Suntem oare atât de vulnerabili, de uşor influențabili, încât o mână de musulmani ne poate converti la prima vedere? Atât de puțină încredere avem în trăinicia Bisericii ortodoxe şi, în plan secund, în instituțiile statului? Aşa de repede ne-am uitat vitejii domnitori care aveau drept principală ocupație să-i țină pe turci la porțile creştinătății? Noi nu putem să-i ținem liniştiți la locurile lor în tabere? Să le dăm de lucru? Nu mai avem autostrăzi de terminat, canale de săpat?
Nu, e mai uşor să alimentăm cazanul de ură şi intoleranță religioasă. Românul ospitalier e doar un personaj de legendă. Românul nu are prieteni, numai duşmani. N-are niciodată suficient nici pentru el, darămite să-mpartă şi cu alții. Piciorul de plai e rezervat doar purtătorilor de lanț cu cruce, iar gura de rai celor ce țin post şi mănâncă porc.
Ştiu eu o țară unde cetățenilor nu le pasă ce religie au oamenii în nevoie. Cetățenii se mobilizează şi lucrează ca voluntari pentru a-i ajuta pe refugiați. Au donat atât de multe haine încât sunt rugați să nu mai dea nimic. Şi-au pus la dispoziție casele sau au luat acasă copii veniți fără familie. Ba unii au plecat cu o bucătărie mobilă în Serbia, să-i hrănească pe refugiații de acolo. Au văzut cu ochii lor că aceştia nu sunt atât de săraci şi amărâți pe cât îi descriau presa şi totuşi au continuat să-i ajute. Sentimentul nu e ”ne copleşesc musulmanii, vai de capul nostru”, ci ”oamenii aceştia ne cer ajutorul, pentru că țara noastră e cea mai bună”.
Eu una mă întreb de ce țara noastră (leagănul civilizației umane, buricul pământului, bunica Romei şamd) nu e cea mai cea şi pentru alții? De ce nu vor să vină la noi? Eu cred că le e frică de noi. Şi-au dat seama că n-o să ne facă în veci să ne lepădăm de Iisus şi să ne lăsăm de băut. Ba din contra. Ne cred incoruptibili, invincibili, indestructibili. Rămâne să mai şi fim aşa.
Aida BAUMLER
Focşăneanca Aida Baumler este absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine la Universitatea Bucureşti şi a urmat un program de master în comunicare la SNSPA. În prezent trăieşte în Suedia şi scrie pe blogul http://calimara-cu-cerneala.blogspot.com