Întreprinderea de Legume Fructe Vrancea versus Kaufland Focşani
Însă acum trei decenii alta era situaţia în respectiva zonă. Acolo se ridicase, la jumătatea anilor 70 o fabrica numită ILF( la început cunoscută drept Depozitul de Legume Fructe ), mai pe înţelesul tinerilor un loc în care se produceau conserve de fructe şi legume cu care, culmea, erau pline, până şi rafturile din magazinele municipiului Focşani, dar ajungeau la export şi în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. Din cele publicate de digi24.ro am aflat cum a luat naştere industria românească a conservelor: Inginerul Ioan Ceauşescu, fratele lui Nicolae Ceauşescu şi ministru al Agriculturii în anii ‘60, pune bazele industriei de conserve, imediat după colectivizare. Ioan Ceauşescu ridică o întreagă reţea de fabrici de stat specializată în prelucrarea legumelor şi fructelor. Reţeaua e împărţită între Întreprinderile de Producere şi Industrializare a Legumelor şi Fructelor, IPILF-uri, şi Întreprinderile de Legume-Fructe - ILF-urile. IPILF-urile sunt 28 de fabrici mari de conserve, iar ILF-urile, 41 de fabrici mai mici. Este perioada marilor succese în agricultură, când România se mândreşte cu cea mai mare suprafaţă irigată din Europa. În anii '80, România ajunge să producă 600.000 tone de conserve din legume-fructe în fiecare an, dintre care 80.000 de tone este doar pastă de tomate. 80% din tot ce înseamnă conservă autohtonă pleca în Germania, Canada, Israel, Egipt, Orientul Mijlociu, ţările arabe şi în URSS. Ruşii mâncau an de an un sfert din întreaga producţie românească de conserve. În Iran, de pildă, odată cu armele livrate de armată, România punea la pachet marmeladă şi zacuscă. „Soldatului îi dai arma, dar trebuie să şi mănânce. Păi aveam un export foarte interesant şi foarte bănos de magiun în Anglia”, spunea Gheorghe Glăman. În 1991, CAP-urile s-au desfiinţat, după ce, prin Legea fondului funciar, terenurile furate de comunişti s-au întors la proprietarii de drept. Producţia de legume şi fructe a scăzut. Fabricile de conserve au rămas fără materie primă, au pierdut contractele de export şi au început să trăiască din cârpeli. Profesorul de horticultură Gheorghe Glăman, fost ministru adjunct al Agriculturii chiar în perioada aceea spunea : „ţăranii au preferat să vândă legume proaspete pe piaţa liberă. Pentru fabrici trebuie să ai suprafeţe relativ mari. Multe au vândut din stocuri şi au început să-şi închidă porţile”. În vremuri mai recente ştim cu toţii, că după privatizare, fostul ILF sau mai bine zis terenul aferent a fost vândut diviziei concernului german Schwarz-Gruppe (Schwarz Beteiligungs GmbH). Parte din vechile clădiri au fost demolate, personalul trimis în şomaj, ce s-a putut s-a dat la fier vechi, iar arhiva a ajuns la o unitate ce s-a dorit un fel de continuator anume: SALF S.A. STR. COTEŞTI nr. 116, Focsani, Cod Postal 620068, jud Vrancea telefon 0237-215 800. SALF SA a fost înfiinţată în anul 1991. Conform datelor oferite de Registrul Comerţului, firma are ca domeniu de activitate principal: cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase şi a plantelor producătoare de seminţe oleaginoase, cod CAEN 0111, fiind înscrisă în LocalBiz în secţiunea Ferme, combinate din domeniul agricultură, silvicultură şi pescuit. Dacă mai există foşti angajaţi care să dorească adeverinţe de vechime, grupă sau orice altceva ce ţine de retribuire, aspecte necesare la completarea sau deschiderea dosarului de pensionare, acesta este locul unde se pot adresa.
Marian Florin DÎRDALĂ
Marian Florin Dîrdală este cercetător la Serviciul Judeţean Vrancea al Arhivelor Statului