Cum se fură din orice, pe faţă, la Focşani. O arată Curtea de Conturi
Circa 600 de dosare de acordare a ajutorului de căldură pentru nevoiaşi sunt declarate cel puţin suspecte, deşi o parte dintre beneficiari sunt chiar miliardari. De ce vă miraţi? Principiul aplicat este „Nici un ban public nu se refuză”. Se poate întrezări că acţiunea nu a fost coordonată de ineptul Bacinschi, ci mai degrabă miroase a găinărie regizată de funcţionari flămânzi din subordine.
Mai ţineţi minte megadosarul penal de la Electrica de la începutul anului? O întreagă reţea de afacerişti locali fura pur şi simplu curent electric în complicitate cu angajaţi ai Electrica. Şi? Dosarul zace şi astăzi aruncat în vreun sertar al unui procuror cu indicii rezonabile de riscuri de intenţii premeditate de îngropăciune a lui. Doar în Vrancea nu se fac dosare penale de corupţie? Abia atunci s-ar încălca legea. Legea locului. Cine a mai auzit ceva de el, deşi vuia lumea de atâtea aşa-zise „nume bune” ale bussinesului de târg prinse cu curentul electric neplătit în gură?
Ce ne mai spune raportul de control? Că firmele tuturor mardeiaşilor politici ai PSD s-au înfruptat din banii de la buget cu ocazia lucrărilor de deszăpezire? Că şi-au pontat firmele personale fără număr, dar şi ore-lumină lucrate de parcă am trăi în Alaska? Păi asta o ştie toată lumea. Orice micro-cădere de zăpadă judeţeană, orice fulg de nea au însemnat dintotdeauna un festin bugetar nesăţios pentru autorităţi. Indignează faptul că se fură româneşte, pe faţă, ca-n codru? Că nu se mai ţine cont de nimeni şi de nimic? Că nu mai e pic de ruşine? Păi în acest caz, cu sume de ordinul milioanelor de euro implicate, este interesant de aflat cât au luat marile firme pe lucrări de cele mai multe ori pe hârtie, cu contracte încheiate ulterior şi antedatate etc. Aici ar fi fost bine dacă Parchetul sau Poliţia ar fi făcut lumină. Dar dacă la noi la giudeţ n-avem aşa ceva...
Sau statele de plată cu piloşii de la Consiliul Judeţean, care chipurile au lucrat ore astrale peste program în echipele de lucru pentru situaţii de urgenţă ale CJ care să „coordoneze” activitatea în teren a firmelor deszăpezitoare? Gura lumii spune că numai sora dlui ministru Tălvăr a luat peste 200 de milioane de lei, de exemplu, pentru timpul petrecut la „dispecerat”. Şi ăştia-s bani de coafor pentru onor doamna funcţionară. Situaţia e asemănătoare cu cea de la infracţiunile prescrise de fals şi uz de fals din dosarul „Căprioara” al lui Oprişan, când pentru unii angajaţi ai acestuia ziua de lucru constatată de cei de la Curte avea 30 de ore, fără pauzele de cafea, iar săptămâna dura nu mai puţin de 20 de zile. Oamenii trebuia să halească mulţi bani europeni, iar pentru asta fizica şi legile ei erau doar un accesoriu de care mărimile lor nu se puteau împiedica...
Din acest motiv, ori de câte ori are ocazia, Oprişan îi acuză pe inspectorii de la Curte de incompetenţă şi lipsă de profesionalism. Pentru că au cutezat să îşi vâre nasul în ciorba lui personală de la CJ şi să îi dea la iveală potlogăriile. Amuzant este că şi avocatul acestuia de la Cluj, dl judecător Bută Lucian, nu se abţine să-i atace direct pe aceştia chiar în motivarea soluţiei de achitare a preşedintelui tuturor preşedinţilor de judeţ, catalogând atât rapoartele de control, cât şi încheierea care constituie actul de sesizare instanţei ca fiind „maculatură.” Doar e magistrat subţire.
„Reţinerea acestor operaţiuni ca nelegale scot la suprafaţă numai obtuzitatea şi ranchiuna controlorilor financiari.”, scrie judecătorul.
DNA-ul anilor 90
Cu precădere în anii ’90, dar şi la începutul anilor 2000, Curtea de Conturi era o instituţie de temut. Fusese concepută ca o instituţie de control independentă şi de elită. Nu se supunea decât Parlamentului. Tot ce ţinea de banul public intra în raza ei de activitate. Inclusiv concurenţa reală, oportunitatea cheltuirii, eficienţa, preţul corect intrau în activitatea de evaluare. Toţi ordonatorii de credite îi ştiau de frică. Reacţia politicienilor direct vizaţi de eficienţa acestei instituţii, care îşi vedeau ameninţate afacerile lor cu banul statului, nu s-a lăsat aşteptată. Toate partidele, dar absolut toate, şi-au dat mâna ca să strunească odată pentru totdeauna nărăvaşa instituţie. Să-i pună laţ, s-o îmblânzească, să-i taie ghearele şi să-i smulgă dinţii. S-o transforme în ceva de decor. Case closed, acţiune întru-totul reuşită.
Astfel, controlul ei este doar ulterior, iar orarul este stabilit numai cu aprobarea Parlamentului. Adică cei controlaţi ştiu cu mult timp înainte când se va produce acţiunea de control, pe principiul pisicii cu clopoţei care nu prinde şoareci. Priveşte doar aspectele de legalitate. Cum primarii sau baronii s-au rutinat, ei ştiu, de exemplu, că o licitaţie de deszăpezire de 10 milioane de euro poate fi câştigată de firma fratelui baronal dacă acesta se prezintă singur, indiferent ce preţ astronomic avansează. E legal, frate, nu? De ce nu au venit şi alţii cu oferte mai bune? I-a oprit cineva? Întrebări retorice. Sau toată lumea ştie că manelistul X nu cere mai mult de 1.000 de euro la un spectacol. Când vine însă în Piaţa Unirii, ce să vezi, tariful lui e de 20 de ori mai mare. O fi vorba de ceva para-ndărăt la mijloc? Nu se ştie, căci Curtea este setată să vadă doar dacă e legal. Şi e. Artiştii valorează în funcţie de gusturile şi portofelul comanditarului.
Înainte, Curtea avea mijloace de a opri acest gen de operaţiuni, acum nu. Acum ea dă doar recomandări, adică un fel de sfaturi, pentru „înlăturarea neregulilor constatate în activitatea financiar-contabilă”. Şi dacă nu, ce poate face? Păi pentru recuperarea prejudiciilor, după vreo 6 luni, poate intenta o acţiune în contencios la cremenal, iar dacă şeful de autoritate publică nu dă semne de îndreptare şi căinţă, nu se supune cu rea-credinţă dovedită dincolo de orice dubiu comandamentelor edictate, atunci trecem la unica represiune penală a Legii 94/92 prevăzută în art 64: „Nerecuperarea prejudiciilor, ca urmare a nedispunerii şi a neurmăririi de conducerea entităţii a măsurilor transmise de Curtea de Conturi, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”. Nici copii nu se sperie, nu-i aşa?
Două concluzii cu adevărat importante merită subliniate. Una – că actualul raport de control nu reflectă nici 1% din magnitudinea corupţiei de la Primăria Focşani şi că nu tot ce s-a consemnat va fi şi validat de către justiţie, ea având mai degrabă tendinţa să albească faptele aleşilor decăt să le condamne. Oricum, munca de documentare a inspectorilor trebuie remarcată şi felicitată. A doua concluzie ne arată fără putinţă de tăgadă ce soartă ar fi urmat să aibă DNA. Scenariile prin care se ajungea ca DNA-ul să fie pus cu botul pe labe le las în seama imaginaţiei dumneavoastră. Începutul era ceva cu marţea neagră...
Dan NICHITA
Dan Nichita este avocat şi scrie pe blogul de atitudine civică VranceaAltfel.ro
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
Tombolă cu 50 de câștigători în sala de ședințe a Primăriei Focșani, cu prilejul Zilei Mondiale a Cărții și Drepturilor de Autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 5
Adaugă comentariu
Sava, acum 3155 zile, 17 ore, 21 minute, 23 secunde
Post Scriptum, acum 3161 zile, 1 ora, 51 minute, 15 secunde
Valentin, acum 3161 zile, 14 ore, 11 minute, 51 secunde
scarbit, acum 3162 zile, 8 ore, 9 minute, 38 secunde
prof, acum 3162 zile, 14 ore, 59 minute, 25 secunde 
