Neculai Jecheanu, un preşedinte de obşte model, de altă dată…
Neculai Şt. Jecheanu (1891-1967) a rămas cea mai reprezentativă personalitate a lumii interbelice din Vrancea, a cărei viaţă s-a împletit cu istoria naţională, dar şi cu cea a locuitorilor din fostul judeţ Putna. Pe drept cuvânt, confraţii în ale scrisului l-au numit „un apostol vrâncean”, care a fost prezent în toate treburile societăţii: şcoală, biserică, ridicare socială a satului cât şi pentru educaţie cetăţenească. A fost un adevărat pedagog social, un adevărat model pentru concetăţenii săi. În calitate de preşedinte al obştei Vrâncioaia (1927-1946) a fost un om de excepţie, un fiu credincios al satului său, Vrâncioaia, pentru care a trudit şi a pătimit. Neculai Jecheanu a fost un mare spirit social şi cultural, care a ştiut să fie ataşat învăţătorimii satelor, preoţilor şi juriştilor. A fost un model de hărnicie şi stăruinţă în tot ce a făcut, urcând din modesta condiţie de fiu al satului său până la treapta înaltă de parlamentar al României. A fost o personalitate cu un orizont cultural şi social larg, care a iubit Vrancea, istoria acestui minunat colţ de ţară, schiţând chiar şi un proiect de monografie. A încurajat şi condus societăţile culturale „Tudora Vrâncioaia” şi căminul cultural „Veniamin Costache”, pe care le-a îndrumat un sfert de secol.
Istoria unui OM complex
Născut la Poiana, Vrâncioaia, la 13 octombrie 1891, în familia răzeşilor Ana şi Toader Jecheanu, îşi realizează studiile primare şi secundare în satul său apoi urmează şcoala superioară de agricultură „Ion Agarici”, din judeţul Tutova. A slujit învăţământul vrâncean, cunoscând îndeaproape condiţiile modeste şi aspre ale acestuia, în calitate de dascăl la şcolile din Scânteia – Boloteşti, Negrileşti, Bârseşti, Tulnici şi satul său Văsui (Vrâncioaia). Şi-a făcut datoria faţă de ţară luptând în Al Doilea Război Balcanic (1913) şi Războiul de Întregire a Neamului (1916-1918). În 1918, an de răscruce al neamului românesc fiind un apropiat al „învăţătorului de la Topoloveni – Argeş”, Ion Mihalache, participă la fondarea Partidului Ţărănesc. În perioada 1925-1927, în calitate de consilier şi apoi primar al comunei Văsui, înfiinţează cooperativa „Unirea Vrancei”, cu sediul în Focşani, devenită una din cele mai productive cooperative din ţară. A înfiinţat şi condus, în perioada 1914-1949, Banca Populară „Muntele Frumoasele”, fiind ataşat cauzei de prosperitate a satului românesc şi a ţăranului.
A fost un important lider al vieţii economice judeţene, îndeplinind funcţia de director al Camerei de Agricultură (1925-1929) şi preşedinte al Consiliului judeţean Putna (1929-1931). A condus federala cooperatistă „Federala Putna” şi a fost fruntaş al Consiliului Superior al Cooperativelor din România. Între anii 1927-1946 a condus, în calitate de preşedinte, obştile reunite „Frumoasele” şi „Dealul Secăturei”, printr-o muncă chibzuită şi cinstită. A folosit fondurile cu pricepere, cu acordul comunităţii obştei, a ridicat biserica din comuna Vrâncioaia, şcoala nouă, primăria, căminul cultural şi baia comunală – o noutate socială în lumea satului de la acea vreme.
Din iniţiativa sa s-a înfiinţat la Vrâncioaia – centrul agricol, staţia seismică, făcând din satul său un model demn de urmat de vrânceni. În 1930 a încercat printr-o consfătuire a fruntaşilor obştilor vrâncene de la Bârseşti să întocmească un aşezământ uniform pentru toate obştile vrâncene, care să rezolve multe probleme juridice şi administrative a multor obşti de răzeşi din Vrancea.
A îndeplinit cu succes funcţia de senator de Putna (1934-1937) în Parlamentul României, fiind ales de regiunile agricole Galaţi – Putna – Brăila – Tecuci şi Covurlui. În parlamentul României a ţinut câteva cuvântări privind noua Lege a Agriculturii, Legea Cooperaţiei şi Legea privind apărarea viticulturii şi a fondului forestier.
„Şcoala Superioară ţărănească”
A înfiinţat la Vrâncioaia pentru copii satelor vrâncene „şcoala Superioară ţărănească” care pregătea viitorii gospodari din Vrancea, şcoală pe care a condus-o între anii 1941-1946. Cine va studia documentele de arhivă a comunei Făurei, va găsi „fişa monografică” a chiaburului Neculai Jecheanu, declarat „duşman al poporului”, de regimul democrat popular. Pentru activitatea sa prodigioasă în perioada interbelică, în 1949 şi anii 1957-1963 a fost purtat prin temniţele comuniste de la Galaţi, Aiud şi Botoşani. Aşezarea satului Putna Seacă (azi comuna Garoafa) a fost fondată de „mocanul luminat” Neculai Jecheanu, care a înzestrat cu cele 14,5 ha pământ proprietate personală, pe toţi înaintaşii localnicilor proveniţi din satele Valea Sării, Nistoreşti, Vrâncioaia şi Vizantea. A fost un prieten apropiat a lui Vasile I. Ţiroiu, fostul prefect al judeţului Putna, care şi el a contribuit la ridicarea edilitară a satului său – Boloteşti. Cei doi s-au întrecut în fapte măreţe pentru ridicarea economică şi spirituală a putnenilor.
Sfârşitul
La 4 august 1967 s-a stins din viaţă în satul Putna Seacă (Făurei), fiind înmormântat în satul său drag, Vrâncioaia, la a cărei propăşire a contribuit. În semn de preţuire şi aducere aminte, comunitatea comunei Vrâncioaia i-a ridicat un bust în centrul comunei, iar şcoala de centru îi poartă numele „Nicolae Şt. Jecheanu.”
Azi, când în obştile Vrancei există atât de multă dezbinare şi neînţelegeri, procese deschise ce împart comunităţile obşteşti în adevărate tabere conflictuale, se cade multă aplecare şi cumpătare în a lua aminte la faptele înaintaşilor ce au fost preocupaţi de bunul mers al obştilor de altă dată.
Prof. Cezar Cherciu
(Fragment din viitoarea lucrare „Ţara Vrancei” – o istorie a obştiilor răzăşeşti” (2015)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
interesant, acum 3226 zile, 17 ore, 24 minute, 35 secunde 
