Ziua Europei, slavă Domnului! Dar cu Ziua Independenţei României ce facem?
A doua zi, pe 10 mai, principele Carol confirma oficial hotărârea Parlamentului de rupere a relaţiilor cu Înalta Poartă şi declara oficial Independenţa de Stat a României, această zi fiind adoptată ca Zi Naţională. Ce a urmat după 9-10 mai 1877 putem descoperi dacă mergem prin satele României, unde nu este biserică în care să nu găsim pomelnic al eroilor dorobanţi şi roşiori căzuţi în Războiul de Independenţă. Toate aceste sacrificii nu au contat în iconomia războiului, Marile Puteri recunoscând independenţa României abia un an mai târziu când România a primit Dobrogea şi deschiderea mult dorită la Marea Neagră, dar a pierdut din trupul ţării judeţele din sudul Basarabiei care au fost alipite Rusiei. Pe 23 august 1939, în urma înţelegerilor secrete dintre Stalin şi Hitler, de împărţire a Europei, s-a semnat Pactul Ribbentrop-Molotov care a avut următoarele consecinţe: în iunie 1940, Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, iar în august, acelaşi an, Germania a impus României cedarea Transilvaniei de Nord, Ungariei. A venit inevitabil războiul, România pornind de partea Germaniei, dar terminând de partea Uniunii Sovietice, acest joc duplicitar plătindu-l cu uriaşe despăgubiri de război către fraţii sovietici. Pe 7 mai 1945, Germania a semnat capitularea în faţa armatelor Occidentale şi pe 8 mai s-a sărbătorit Ziua Victorii, Germania fiind împărţită între Aliaţii Occidentali, care au reconstruit statul german sub numele de Republica Federală Germania, şi URSS, care a transformat zona ocupată în Republica Democrată Germană. O zi mai târziu, Germania a semnat capitularea şi faţă de Armata Roşie, iar din acel moment, 9 mai a devenit pentru Uniunea Sovietică şi pentru ţările din lagărul comunist până în 1989, Ziua Victoriei împotriva fascismului. În noiembrie 1989, statele care au împărţit Europa în 1939 - pentru că aveau nevoie de „spaţiu vital”, în speţă Germania şi Rusia - s-au întâlnit prin reprezentaţii lor, Kohl şi Gorbaciov, şi au decis că vremea zidului Berlinului a trecut, iar Germania se poate unifica, ceea ce s-a şi întâmplat. Zilele de 8-9 mai au devenit Ziua Europei şi de la Atlantic la Vladivostok, toată suflarea sărbătoreşte această zi. Noi, românii, victimele a patru secole de ocupaţie turcească şi a câte jumătate de secol de influenţă germană şi sovietică, am rămas cu trupul ţării sfârtecat. Germania, care a distrus de două ori Europa într-un secol, s-a unificat cu susţinerea fostei Uniuni Sovietice, care l-a rândul ei s-a transformat în Federaţia Rusă, s-a consolidat, a ocupat zona industrială a Ucrainei şi Crimea cu acordul tacit al Germaniei, iar când unii politicieni români cer unirea Basarabiei cu România, diplomaţia europeană ne transmite subliminal mesaje că punem în pericol stabilitatea Europei. Avem toate argumentele să sărbătorim Ziua Europei pentru că suntem un popor european, dar nu trebuie să uităm Ziua Independenţei de Stat a României, momentul de glorie şi onoare al naţiei române, când, între 1878 şi 1948, se sărbătorea bucuria Independenţei şi se comemorau feciorii satelor moldave şi muntene căzuţi pe front. Să nu lăsăm Ziua Independenţei de Stat a României pe mâna extremiştilor, dând impresia că nu cunoaştem şi nu cinstim istoria României! Mai ales autorităţile, care epatează cu futilităţi ludice de 9 mai, pe ritmuri de Crash şi What’s UP, uitând că 9 mai 1877 este ziua renaşterii sentimentului şi demnităţii naţionale, clipa din care, oficial, Principele românilor nu a mai sărutat papucul sultanului la Istanbul.
Valentin MUSCĂ
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
roman, acum 3271 zile, 18 ore, 20 minute, 28 secunde
piticu, acum 3272 zile, 9 secunde
danb, acum 3272 zile, 20 ore, 21 minute, 26 secunde 
