Şpaga şi Politica
Afirmaţia din acest moto, pe care am citit-o în însemnările lui Simion Mehedinţi, nu încetează să mă cutremure, pe zi ce trece, dar mai ales, pe zi ce aud tot mai multe despre isprăvile contemporanilor noştri.
Când eram copil am înţeles de la părinţii mei că furtul şi înşelăciunea sunt cele mai mari păcate ale omului, mai mari chiar decât moartea de om.
Perenitatea, permanenţa şi evoluţia acestui fenomen poate fi urmărită nu numai prin relevarea afirmaţiei lui Aristotel, ci şi prin evoluţia fenomenului lingvistic (furt, hoţie, înşelăciune, bacşiş, mită, şperţ, ciubuc etc.). Ce mai observăm din enumerarea acestor sinonime, fiecare cu sensul lui tot mai aproape de înţelesurile şi de nuanţele semantice actuale, observăm că aceste cuvinte ne vin din multe limbi: latină, rusă, turcă, germană, austriacă etc. Ceea ce înseamnă că asemenea metehne le găsim şi pe alte meleaguri.
Acest lucru nu trebuie să ne liniştească, ci, dimpotrivă, trebuie să ne dea măsura pericolului pe care îl reprezintă acest fenomen - corupţia.
Când corupţia atinge capul statului şi sfetnicii cei mai apropiaţi ai acestuia, ea devine pericol de moarte pentru o naţie.
Azi toată lumea vorbeşte de acest pericol ca de ceva normal, adică e normal să furi până la 10% din avutul statului, e normal ca omul politic să ia şi el acolo ceva (Lupul de unde aleargă de acolo mănâncă), e normal ca un judecător să te condamne, iar altul să te achite, e normal să-l înfunzi pe unul chiar dacă nu sunt probe directe şi e normal să-l scapi pe altul chiar dacă vinovăţia lui e la mintea cocoşului, adică şi cocoşul înţelege cum s-au petrecut lucrurile.
Aforismul "Dura lex sed lex - Legea e dură, dar e lege”, exprimă faptul că adevărul guvernează legea, iar încălcarea adevărului duce la neîncredere, nesupunere şi în sfârşit, la blocarea societăţii. Nimic nu doare mai mult decât nedreptatea, nimic nu revoltă mai mult decât nedreptatea şi umilinţa.
De câteva săptămâni bune ţara întreagă a devenit un poligon în care guvernanţii se joacă cu răbdarea noastră, în care îşi arată neputinţa de a îndrepta ţara în direcţia potrivită.
Schimbarea şi însănătoşirea, la care visam cu toţii, se depărtează tot mai mult, asta pentru faptul că planul de distrugere a ţării a fost diabolic. Totul se rezumă printr-un singur cuvânt - şpagă. Şpaga a guvernat şi a minat totul în această ţară, şpaga a fost cea mai uşoară şi eficientă formă de subminare şi trădare naţională, pentru că s-a făcut de multe ori cu aprobarea tacită a fiecăruia - lasă-l că-i băiat bun.
Şpagă şi hoţie a fost privatizarea, şpagă a devenit "restitutio in integrum” - cea mai eficientă formă de furt, şpagă generalizată a fost conceptul "drepturi litigioase”; şpagă au fost marile proiecte naţionale; şpagă a devenit sănătatea naţiei, furată şi şpăguită la drumul mare; şpagă autostrăzile, agricultura, zootehnia şi pământul României, şpagă bugetul naţional din care ţara mai foloseşte ce le mai scapă lor printre degete; şpagă alegerile electorale. Şpaga a devenit sportul şi cancerul naţional de care nu sper să ne mai scape nimeni. Suntem un popor blestemat.
"La unul fără suflet trebuie unul fără lege”.
Poporul nostru, un popor de o blândeţe proverbială, nu instigă la violenţă, ci face aluzie tocmai la aforismul de mai sus, lege însemnând adevăr.
De-a lungul celor 25 de ani, oamenii de bun simţ au semnalat carenţe fundamentale în viaţa noastră politică şi socială, numai că nimeni din cei îndrituiţi şi plătiţi să facă ordine nu i-au ascultat, ci s-au înhăitat cu hoţii, ba mai mult i-au vestit la timp şi când aceştia au sărit calul, i-au protejat. Statul nostru nu este un stat gubav cum s-ar crede, ci este un stat şpăgar. Cine să facă ordine, cine să facă lumină dacă toţi sunt mânjiţi?
Francezii sunt recunoscuţi pentru grija cu care protejează limba franceză. După Al Doilea Război, văzând că sunt invadaţi de anglicanisme şi americanisme, francezii au dat o lege prin care au decretat: Orice firmă de pe teritoriul Franţei care îşi dă nume străin, va plăti impozit dublu la stat. Şi gata. Noi ne-am opintit ani de zile dacă-i bine să arborăm Drapelul Naţional la instituţiile de stat sau nu…
Astăzi constatăm că şpaga şi hoţia au atentat la siguranţa statului şi a poporului român şi nu putem să dăm o lege de confiscare a averilor care nu pot fi justificate, ba mai mult, se constată hoţii şi averi de milioane, dar nimeni nu vorbeşte de sechestre asiguratorii sau chiar de confiscări, din oficiu. Se vorbeşte de erori judiciare monstruoase constatate de Curtea Europeană, dar nimeni nu este tras la socoteală şi plăteşte statul român, adică plătim noi cu toţii erorile justiţiei.
Ce mai aşteptăm, prăbuşirea poporului român sau o nouă revoluţie? Atunci când un om politic ales prin vot liber este huiduit, înseamnă că trebuie schimbat cât mai repede, dacă nu, tras la răspundere sau mai înseamnă că votul nu a fost tocmai curat.
Costică NEAGU