Ziaristul, formarea şi deformarea opiniei publice
Conducerea acestei publicaţii mi-a adresat invitaţia de a participa la eveniment şi am dat curs solicitării. Invitaţia a fost făcută în virtutea faptului că, în ultimii ani, în paginile ziarului au apărut mai multe editoriale scrise de subsemnatul, precum şi un supliment cultural în patru pagini (ziar în ziar, cum ar veni), cu titlul Cenaclul de joi, realizat de mine împreună cu mai mulţi membri ai cenaclului literar condus de scriitorul Culiţă Ioan Uşurelu, apoi, după retragerea acestuia, de un alt scriitor cunoscut vrâncenilor, Petre Abeaboeru. Al doilea motiv pentru care am ţinut să fiu alături de colegii de la ziarul sus amintit ţine de profilul său editorial: redactorii lui scriu ceea ce alţii vor să ascundă. Cum s-ar spune, Ziarul de Vrancea este mai aproape de felul în care văd eu rolul presei într-o societate democratică, precum şi misiunea ziaristului în ceea ce priveşte informarea, formarea şi…deformarea opiniei publice prin manipulare, minciună şi omisiune. ZdV este mai aproape de inima mea şi nu numai a mea. Dovadă că în paginile acestui ziar mai publică oameni de condei cunoscuţi în Vrancea – prozatori, poeţi, profesori -, precum Valeriu Anghel, Vasile Lefter, Costică Neagu, Paul Spirescu, Mihai Momanu, dar şi colaboratori mai vechi (dr. Valentin Muscă) şi de dată recentă cum sunt fostul judecător Toni Adrian Neacşu şi caricaturistul Constantin Pavel. Dealtfel, împreună cu aceşti colaboratori care înalţă valoarea ziarului, atunci când au ceva a spune, am fost „repartizaţi” la o masă rezervată „veteranilor” din presă (prof. Valeriu Anghel, de exemplu, a început să scrie, în calitate de corespondent voluntar, încă în urmă cu 58 de ani) de unde am urmărit festivitatea de decernare a diplomelor, multe şi meritate. Poate nu întâmplător, primii care au primit o asemenea încurajare au fost tinerii aspiranţi la profesia de jurnalist, o meserie care îţi aduce satisfacţii, prietenii şi notorietate, dacă ai talent, cultură, verticalitate şi militezi pentru dreptate şi adevăr.
Desigur că Ziarul de Vrancea are şi adversari, şi duşmani (vorba ceea, „cine nu are duşmani nu-i face pielea doi bani”), şi critici. Cel mai înverşunat duşman al publicaţiei a fost şi este (cât o mai fi!) chiar preşedintele Consiliului Judeţean Vrancea, Marian Oprişan, care a târât conducerea ziarului în numeroase procese penale. El este învăţat cu laudele şi nu suportă critica. În toată cariera mea, i-am pomenit numele de câteva ori. Un ţuţăr local l-a invocat de 44 de ori într-o singură scriitură! Păi cum să nu i se urce puterea la cap? Adversari, în sensul de concurenţă, ZdV nu mai are în Vrancea. Şi nu este bine! Dintre criticii cei mai acerbi (pe blog) l-am remarcat pe inginerul Ulise Grosu. Un om care a descoperit, cu mulţi ani în urmă, că focşănenii au fost furaţi de CUP şi ENET cu o sumă de peste 30 de miliarde de lei vechi, prin suprafacturarea apei reci, dar, crede el, nici Ziarul de Vrancea, nici autorităţile locale şi nici justiţia nu l-a sprijinit pentru ca vinovaţii să plătească. Cunosc cazul, Ulise are dreptate, pe fond, în privinţa suprafacturării, dar nu cred că ZdV ar fi putut face mai mult. Ştiu că are proces şi la CEDO şi aştept cu interes verdictul.
Adevăratul motiv pentru care scriu acest articol nu a pornit de la ideea de a-i „ridica mingi la fileu” ziarului la împlinirea unei vârste mature (nu mă caracterizează), ci de a sublinia ceea ce se înţelege din titlu. Ca unul care am scris atâţia ani sub cenzură, sub vremurile autocenzurii impuse, dar şi în cei 25 de ani de libertate de conştiinţă, constat, cu regret, că există grupuri de jurnalişti, publicaţii locale, naţionale, precum şi posturi publice de televiziune care nu fac presă, ci militantism politic. Partizanat pe faţă! Chiar agresiv! Sau ascund opiniei publice ceea ce ea ar vrea să afle. Dau un singur exemplu de dată recentă, din Vrancea. Despre derularea procesului penal al lui Marian Oprişan, la Cluj, a vuit presa cu adevărat liberă (ziare şi televiziuni). O publicaţie din Vrancea, Monitorul, care are ca deviză „ziarul care stă de vorbă cu oamenii”, a considerat informaţia ca neinteresantă pentru vrânceni. Manipulare prin omisiune se numeşte această practică. Şi-atunci te întrebi: cum să fie un astfel de ziar concurentul ZdV care scrie despre ceea ce alţii nu vor să afle (anturajul baronului în acest caz) ?
La nivelul presei centrale, scrise şi audiovizuale, partizanatul întrece grotescul. Este descoperit un caz de corupţie mai nou sau mai vechi, coruptul are un prieten, un fin, o soacră sau un cumătru cu avere, atunci şi aceştia sunt corupţi. De aici începe dezbaterea, de fapt circul mediatic din care cititorul/privitorul (neavizat) rămâne buimac. Vedeţi cum a tratat/ tratează presa normală cazul Voiculescu şi cum tratează Antena 3 acelaşi caz. Vedeţi relatările despre plagiatul lui Ponta în presa normală, pentru că la Antena 3 şi România TV nu o să vedeţi nimic.
Meseria aceasta de ziarist e „frumoasă ca şi dragostea”, „ ziaristul este ca omul cu făclia care aduce veşti bune şi rele”, spuneam la aniversarea ZdV. Ziaristul poate fi însă şi formator de opinie, dacă are talent, cultură, este un profesionist al domeniului despre care scrie şi un exemplu de onestitate şi verticalitate. Când abdică cu bună ştiinţă de la principiile deontologiei ziaristice, el îşi pierde statutul profesional. Devine un simplu salariat în slujba celui care îi asigură simbria.
Radu BORCEA
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
un cititor tanar , acum 3370 zile, 8 ore, 22 minute, 57 secunde
Gheorghe Mocanu, acum 3370 zile, 19 ore, 4 minute, 52 secunde
danb, acum 3370 zile, 20 ore, 29 minute, 37 secunde 
