Traseism. Traseişti
De aproape 25 de ani, România politică a intrat şi nu mai iese odată din zodia umbroasă a traseismului. Amploarea fenomenului e direct proporţională cu lipsa de credinţă a populaţiei în sistemul de valori ce stă la baza democraţiei. Se practică în general individual, fiind expresia pură a interesului meschin, a egoismului rapace. Sensul e înspre putere căci acolo se găseşte resursa publică vizată de traseist. Toleranţa societăţii la acest virus moral e cel mai bine tuşată în butada de-acum clasică: “Dar dacă tu ai fi fost în locul lui nu ai fi făcut la fel, ca să guşti măcar puţin din mierea puterii?“. La o asemenea abordare nu ai răspuns. Eşti dezarmat, gandirea populară e mereu surprinzătoare dar şi învingătoare.
Există şi o formă de traseism colectiv cu nimic sancţionată de public, ba chiar privită de fani ca o dovadă de pragmatism, catalogată de analişti ca o probă de viziune. E vorba de mutatul cu arme şi bagaje al unui întreg partid, peste noapte, fără nici o explicaţie, la un alt partid, european, operaţiune însoţită de schimbarea ideologică de rigoare. Saltul cel mai spectaculos este realizat de PD în 2005, care, din partidul social-democrat cunoscut ca reformist şi european, alege să se alăture Partidului Popular European de dreapta, îmbrăţişând doctrina conservatoare. Imediat după europarlamentarele din acest an şi PNL a făcut pasul înspre aceeaşi direcţie, renunţând la doctrina liberală şi părăsind grupul liberalilor ALDE din Parlamentul European fără nici o remuşcare.
În Vrancea, principalul puţ absorbant de traseişti a fost PSD, partidul dominant prin excelenţă, cu predilecţie pentru aleşi locali şi judeţeni. Migraţia în sens invers a constituit excepţia, şi asta cu condiţia obţinerii unui serviciu la stat, dacă se poate chiar de vreun directoraş prin administraţia publică sau deconcentrate, atunci când PNL sau PDL accedeau la putere la Bucureşti. Revenirea apoi la partidul mamă nu era decât pasul următor, continuarea firească.
Dacă ne întoarcem în timp, prin anii 2000 -2004, pe când PSD părea indestructibil şi veşnic la putere, migraţia a fost cvasitotală, făţişă, fără perdea. Au plecat atunci din PD către PSD toţi consilierii municipali: Viorel Paizan, Vasile Pintilie, Mircea Sava, mai toţi cei judeţeni în frunte cu ex-preşedintele PD Gabi Mihalache, primarii, plus senatoarea Simona Marinescu. Mai rămaseră în partidul de-acum şi fără sediu, omul de legătură cu PSD, Lică Panciu, şi Costică Neaţă. Astfel, opoziţia constructivă mai stătea într-un singur parlamentar, deputatul PNL Nini Săpunaru.
În prezent mijloacele s-au mai rafinat. PSD-ul şi-a făcut plinul şi nu mai serveşte decât primari aleşi pe sprânceană. Altfel, baronul sprijină mici interese personale în partidele aşa-zis liberale şi obţine la schimb tăcerea complice şi votul unanim, atât în consiliul judeţean cât şi în cel municipal. Ce rost are să îi iei pe toţi la tine în barcă când ei oricum joacă pe muzica ce le-o pui tu? Săpunaru e “liberal” de-o viaţă dar averea şi-o clădeşte sifonând contractele grase de la CJ acordate doar prin graţia baronală. Orice mişcare în front şi … pac, e ars la buzunariu…
Pentru ceilalţi mercenari aflaţi în căutarea unei umbrele politice, PSD a preluat de-a gata lupanarul construit de Băsescu, intitulat pompos Uniunea Naţională pentru Progresul României, UNPR, şi l-a pus la dispoziţia tuturor centuriştilor politici. Nu dădea bine la ochiul public ca PSD-ul să îşi strice firma cu asemenea domni, aşa că le-a făcut un ţarc special, un loc numai al lor de joacă. Unde fiecare, privindu-l pe celălalt, să se poată vedea şi admira ca într-o oglindă. Ieri erau liberali, democraţi sau populari. Azi, vopsiţi în roşu strident, sînt luptători pentru ţară. Ieri trădători, azi oameni de bine. E deja un progres, nu?
La alegerile din 2012, partidul anexă UNPR nu avea nimic în Vrancea. Acum are 3 deputaţi. A deschis balul cu un an în urmă, Neagu Murgu, care a plecat de la PPDD. La acest ex-ofiţer acoperit de fapte de glorie la popotă nu exista nici o pretenţie. Pe 19 august 2014, Ţigăeru dă şi el PNL-ul pe UNPR. După ce ne-a asurzit pe toţi cu declaraţiile de fidelitate pentru principiile şi istoria liberală, cu faptul că el, ca om de afaceri, nu poate fi decât de dreapta, că trebuieşte mătrăşit de le primărie neputinciosul Bacinschi şi să îi ia el locul, ca un liberal luminat ce este, bla-bla-bla, a ales în cele din urmă lupanarul. În fond, pentru un pokerist învederat era unica opţiune posibilă.
La distanţă de doar o săptamână, un alt deputat vrâncean îşi ia zborul înspre bordelul UNPR. E vorba de “intrasingentul” arţăgos Secară. Mai rar unul care să reuşească performanţa ca într-un timp atât de scurt să se răţoiască pricinos mai la toată lumea. Natură conflictuală, pozând în băsisit pur, a acuzat de-a valma, de colaborare cu Oprişan. A bătut întâi la uşa PNL, unde nu a fost mulţumit de ceea ce i s-a oferit. A reuşit la PDL cîştigându-şi mandatul în colegiul Adjud. A făcut valuri cu candidatura sa la şefia PDL dar a cotit-o intempestiv la PMP după fustele doamnei Udrea. Nu a făcut mulţi purici nici pe aici, deşi a candidat şi obţinut ce şi-a propus: poziţia de vicepreşedinte naţional. Nestatornic, instabil, s-a dus să linguşească, să se gudure acolo unde a scuipat cel mai tare: la uşa lui Oprişan. Magnanim, acesta i-a arătat preşul anume rezervat, cel pe care era scrijelit… UNPR. PSD-ul e pentru dulăi, UNPR deserveşte căţeii de pripas. În rest, se ştie, ciolanul merită o lesă!
Doi oameni aparţinând generaţiei 40+, generaţia Revoluţiei şi a Pieţii Universităţii, doi oameni cu afaceri în spate, intră în politică în zona de dreapta, îşi cumpără pe loc poziţii publice şi virează demagogic, fără scrupule, către stânga aflată la putere. Acesta e tristul traseul urmat cei doi. Să fie vorba de o altă generaţie irosită?
Nu mai e de mirare că vârful şi modelul lor politic, il dottore Ponta, este autorul unei OUG prin care suspendă o lege în vigoare, legea contra traseismului alesilor locali, şi dă verde pentru 45 de zile la concursul de prostituţie politică, faza pe judeţ. Pentru a-şi netezi calea spre preşedenţie nimic nu e prea mult, nimic nu poate compromite. Acum că sînt la butoane nu s-or împiedica ei de vorbe goale… stat de drept, lege, democratie, meritocraţie. Ei aplică frust ce au învăţat. Dacă nu îi maimuţăresc, îi plagiază cu sârg pe ăi bătrîni: Iliescu, Năstase...
În conseicinţă, ridicolul atinge noi cote pe plaiurile mioritice. Un partid remorcă, tractat de PSD pentru a intra în Parlament, are în colegiul Mărăşeşti doi deputaţi. Iată unul dintre beneficiile palpabile ale reformei statului. În ceea ce priveşte opoziţia, ne-am întors cu mai bine de 10 ani în urmă. În fruntea ei tronează placid şi suficient "marele arhitect" al alianţei USL. Pentru conformitate, dl Nini Săpunaru.
Dan NICHITA
Dan Nichita este avocat şi scrie pe blogul de atitudine civică vranceaaltfel.ro.
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 5
Adaugă comentariu
schnee, acum 3516 zile, 12 ore, 32 minute, 59 secunde
Costel, acum 3516 zile, 14 ore, 30 minute, 47 secunde
justitiarul, acum 3516 zile, 15 ore, 7 minute, 40 secunde
Sapientei 11 bis, acum 3516 zile, 15 ore, 52 minute, 43 secunde
danb, acum 3516 zile, 22 ore, 16 minute, 2 secunde 
