Pasiuni fotbalistice
Vedem că, deşi fotbalul vrâncean mişcă doar la nivelul copiilor, pasiunile stârnite de nişte funcţii la Asociaţia Judeţeană de Fotbal dau în clocot. Aşa cum am scris şi luna trecută, bătăliile pentru conducerea AJF Vrancea se dau mai mult pe la spate, înşurubate, perverse şi nesportive în dauna fair-play-ului clamat de întreaga mişcare sportivă. Unii observă, de exemplu, că se preiau modele de succes din politică. Dacă şoferul Mitrea a ajuns mare lider de sindicat şi, ulterior, deputat, senator şi ministru, atunci alţi şoferi nu ar putea să conducă, măcar, destinele fotbalului vrâncean? Te trezeşti că, mâine-poimâine, or vrea şi primari sau parlamentari!? Deocamdată, unul se vrea preşedinte iar celălalt vicepreşedinte la Asociaţia Judeţeană de Fotbal. Cum scriam acum vreo lună, unul Jan-sprintar, care lustruieşte volanul pe la Camera de Conturi, continuă munca de "lămurire" a primarilor din judeţ care au echipe de fotbal în ligile judeţene. Adică le flutură perspectiva unor verificări ale instituţiei publice de unde încasează ceva lovele pe la actele primăriilor respective cu două rezultate: pozitiv sau negativ, în schimbul voturilor de la alegerile pentru conducerea AJF, din luna august. Se vede treaba că şeful de pe-acolo, conu' Petrea, e plecat în concediu departe de casă (poate chiar prin galaxie) sau are diverse alte treburi din moment ce tolerează jocurile lui Jan-sprinţar care afectează credibilitatea instituţiei publice pe care o conduce. Mai mult, primarilor şi altora cu drept de vot la alegerile cu pricina li se susură la ureche (sau direct în faţă) cum că însuşi tânărul preşedinte al Federaţiei Române de Fotbal ar susţine aceste jocuri pentru putere din Vrancea! Răzvan Burleanu, chiar aşa? N-ar fi normal ca, de fotbal, să se ocupe oamenii de fotbal şi nu alţi neaveniţi?
* Că tot am scris de fotbalul nostru liliputan. Îmi amintesc că, acum câţiva ani, s-a propus realizarea unei investiţii în Vrancea pentru înfiinţarea unui centru regional de fotbal pentru copii, în parteneriat FRF – autorităţile publice judeţene. Nu s-a vrut, poate pentru că nu era rost de vreun comision gras. Şi nici de vreun avantaj electoral consistent. Aveau avantaje doar copiii (eventual şi familiile acestora), o serie de vrânceni care ar fi avut locuri de muncă, imaginea judeţului, viitorul fotbalului vrâncean, firme din turism şi servicii. Neimportant pentru Marean şi gaşca lui. Aşa că acest centru s-a făcut în alt judeţ din Moldova, acolo unde s-au găsit oameni deschişi la minte (şi mai puţin hămesiţi) din administraţia publică.
Cătălin STANCU
Jurnalistul Cătălin Stancu publică pe politicadevrancea.blogspot.com/
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Opinii
De același autor
