Dăruieşti, primeşti
Nu mă refer la cadourile livrate de Moş Crăciun, nici la haina care nu-i mai vine unchiului, nici la ofertele din magazine, de 2 produse la preţ de 1. Ceva cu adevărat gratis, fără condiţii de cumpărare, fără altă obligaţie decât cea morală, de a mulţumi şi a dărui mai departe, dacă se poate.
În alte ţări se întâmplă deja şi e vorba de un act anonim de generozitate: cineva, care are posibilitatea financiară, oferă ceva altuia, aflat la nevoie. Atât donatorul, cât şi primitorul sunt anonimi. Spre deosebire de pomană sau alte gesturi de caritate, acest transfer se realizează în baruri, cafenele şi restaurante. Concret, un consumator cumpără două cafele: una pentru el şi una zisă în aşteptare, suspendată sau solidară, dupa cum vreţi să traducem acest concept pe care îl putem importa şi noi. Caffè sospeso, pentru că tradiţia vine din Napoli şi e deja centenară, café en attente / suspendu / solidaire, pending / suspended coffee, toţi aceşti termeni se referă la acelaşi gest, generos şi anonim. În Italia se serbează chiar, pe 10 decembrie, Ziua Cafelei în aşteptare. Nu e obligatoriu să plătim în avans neapărat o cafea, ci putem oferi un ceai, un sandvici sau o ciorbă. În loc să-i aruncăm cerşetorului nişte bani în poală, îl invităm simbolic la masa noastră şi-i facem cinste.
Vă gândiţi, poate, că occidentalii nu ştiu ce să mai inventeze ca să reînvie spiritul caritativ pe care noi, creştini milostivi, nu l-am pierdut niciodată. Cu atât mai bine, putem să-l modernizăm şi să dăm dovadă de el şi în afara ocaziilor prevăzute în calendarul ortodox sau cauzate de tragediile familiale. Putem da curs acestui sentiment colectiv de empatie şi grijă faţă de celălalt în mod curent, nu numai în zilele de pomană sau la inundaţii. Să ştim că, la nevoie, putem intra într-o cîrciumă şi întreba dacă există vreo cafea în aşteptare şi să ni se ofere una.
Acum cîţiva ani eram în pelerinaj la mănăstirile din nordul Moldovei. Într-o seară de duminică, pe timpul unei vizite, mi-am dat seama că nu aveam unde să merg să mănânc – unde să găsesc un restaurant deschis în pustietatea aceea? Şi atunci s-a întâmplat un lucru extraordinar: călugării de la mănăstirea respectivă ne-au invitat la masă pe toţi cei care eram de faţă. Francezul de lângă mine rămâne uimit, dar îşi face conştiincios crucile şi repetă Tatăl nostru, altfel părintele nu-i dă voie să mănânce. Aşa e la mănăstire. Însă mici minuni necondiţionate putem face fiecare dintre noi.
Îndrăznesc să visez la un lanţ de solidaritate, în care să antrenăm cât mai multe persoane în a face gesturi binevoitoare, nu neapărat materiale. Un Caritas care să-şi respecte numele, în care să investim cât mai mult suflet, fără siguranţa unui câştig însutit, ci cu speranţa de a ni se întoarce măcar o parte, la nevoie. Poate există proprietari de cafenele şi restaurante care vor să fie şi ei o verigă puternică din acest lanţ. În Bulgaria, cafeaua în aşteptare a fost vândută, chiar la lansarea proiectului în luna martie a acestui an, în peste 150 de cafenele din Sofia şi din tară. E nevoie doar de o mână de oameni cu iniţiativă şi de o siglă, care să fie afişată de către participanţi. Mesajul, pe care îl putem răspândi din om în om, e unul singur: dăruieşti, primeşti!
Aida Baumler