Ce faci tu pentru ţara ta?
În 1990, în România se găseau între 22-22,5 miliane de locuitori. Şomajul subteran nu se cunoştea, dar toţi cei care doreau să trăiască din muncă, să înveţe o meserie, să producă ceva, să contribuie prin efortul lor la prosperitatea României îşi găseau calea. Faptul că investiţiile erau pe primul plan, justifică cu prisosinţă valoarea monedei noastre, leul şi toată lumea avea de lucru. După schimbarea sistemului, din cauza lipsei unei valori umane care să justifice potenţialul economiei noatre, nu s-au găsit şi au apărut mari probleme. În primul rând, locurile de muncă. Milioane de oameni au luat drumul străinătăţii, nivelul de trai a scăzut, sărăcia a luat proporţii şi mentalitatea, în special cea politică, a dus la distrugerea economiei româneşti, obiective industriale de mare anvergură, sisteme de irigaţii, perdele de protecţie şi valorosul nostru potenţial forestier au intrat pe mâna oamenilor fără scrupul şi au ars tot, fără să se gândească la generaţiile viitoare. Cât priveşte tineretul, acesta a îngroşat rândurile celor fără loc de muncă. Medici, profesori, ingineri, toţi cei care au urmat în învăţământul gratuit al ţării noatre au plecat din ţară.
”Terminatorul României moderne a fost şi este clasa politică”
Aş reaminti aici faptul că, înainte de 1989, România era pe locul 10 în Europa în infrastructură şi locul trei în lume după Japonia şi SUA în fabricarea anvelopelor gigant şi a rulmenţilor cu bilă pentru industria nucleară şi altele. De menţionat faptul că industria noastră funcţiona sub patente germane, franceze, engleze şi canadiene. Iată părerile unor distrinşi oameni de ştiinţă şi cultură despre perioada postdecembristă: “Mongolii, turcii, ungurii, nemţii, ruşii nu le-au făcut românilor atâta rău, cât le-au făcut politicienii noştri în 26 de ani”. (Florin Constantiniu) “Am bâjbâit, ne-am strecurat prin istorie”, afirmă Şerban Papacostea. ”Terminatorul României moderne a fost şi este clasa politică” (prof. Constantin Ciutacu). „Am vândut, am stricat, am devastat, ne-am bătut joc de resursele potenţiale de pe sol şi din subsol, din interese meschine, prostii, ciubucuri ieftine şi nulitate” (Ştefan Marincea, director destituit al Institutului Geologic Român). Şi dacă tot m-am pornit, iată o discuţie cu un parlamentar (nota bene, un adevărat parlamentar, un adevărat român) – „Eu, ca parlamentar nu prea fac mare lucru pentru ţara mea, bunăoară poporul a votat 300 de parlamentari şi în perioada 2012-2016 am avut 588, iar acum avem 455, cu salarii bune, pensii speciale, secretară, maşină şi când te gândeşti că legislaţia noastră este ambiguă, interpretativă, în folosul veniturilor fără muncă.
Unde este patriotismul?
Unele ţări au legi cu apilicabilitate de 500 de ani. Ba unii dintre parlamentari sunt atât de dezinteresaţi, că în patru ani nu au luat niciodată cuvântul în plen. Nu am fost în stare să scoatem măcar o lege pertinentă pentru câinii vagabonzi, îmi este jenă că fac parte dintr-un parlament atât de hulit şi nerespectat de popor. Nu am fost în stare ca timp de 26 de ani să scoatem o lege a salarizării (vorba lui Aristotel „Democraţia- fiecare face ce vrea”). Aşa este la noi. Noi, parlamentarii, ar trebui ca faptele noastre să devină o regulă universală de conduită. În consecinşă, consider că a fi parlamentar pentru majoritatea este echivalent cu parvenirea, şpaga, însuşirea de bunuri necuvenite, îmbogăţirea.” Mă despart de distinsul meu domn şi meditez- câtă dreptate are! După părerea mea, dacă tot ne pupăm cu americanii, de ce să nu aplicăm şi noi o parte din constituţia lor? Rezultatul ar fi să avem doar 55 de parlamentari. Cu cât mai puţini, cu atât mai bine. Am sustena cheltuielile neproductive.
Toate sunt în paguba noastră
Dacă stai de vorbă cu un ţăran român, te cutremuri ce adevăr grăieşte. Pai, Dom’le, vorba lui Moş Ion Roată, da, boierule, unde-s doi, puterea creşte, dar aceştia doi suntem noi, ţăranii, care împărţim rezultatul muncii noatre cu voi, care nu munciţi. Noi facem războiul, noi lucrăm pământul, noi creştem animalele. Aşa am ajuns acum, când toţi cei şcoliţi au salarii mari, iar cei ca noi, abia ne ducem viaţa. Toate sunt în paguba noatră. Am îmbătrânit, satele sunt goale, ne-au plecat copiii unde au văzut cu ochii, medicamentele trebuie să le cumpărăm, dar n-ai cu ce, bolile sunt la întrecere, poluarea aerului, apei şi alimentele cu care ne hrănim sunt nocive. Banii se duc oriunde, numai la cei care vor să muncească, nu. Până ce politica nu va fi în folosul poporului, nu vom izbuti. Deunăzi am citit în presă că am dat petrolul şi pădurile austriecilor – aştia exploatează fără milă. Platoul continental câştigat de la ucrainieni l-am vândut unei firme SRL canadiene şi tot canadienilor Roşia Montană, perla munţilor noştri, fapte ce trebuie pedepsite, spune ţăranul.
Asta explică lipsa de valori umane
Dacă întrebi un elev cine e Radu cel Frumos sau care sunt afluenții Dunării, se uită la tine și râde ca un tamp. Școlile de la țară au rămas fără elevi, avem cel mai mare abadon școlar din UE, 5000 de școli cu grupuri sanitare afară și încălzire cu lemne, s-au făcut atâtea schimbări și modernizări în învățământ, culminând cu desființarea școlilor de arte și meserii (dacă s-ar scula Maiorescu, s-ar cruci de ce au făcut profesorii actuali din învățământ). Rezultatul- plagiatul- doctori cu diplome de doi bani. Asta explică lipsa de valori umane, de conducători pricepuți ai treburilor obștești. Viața științifică, cât a mai rămas, de la cei apropiați de vârsta senectuții, este mândria noastră, explică profesorul cu care am vorbit.
Ce-am făcut cu viața mea?
Am scos peste 40 de generații de elevi pentru societate. Îmi salut amicul și mă duce mintea la Nicolae Iorga și atâția alții care ne-au universalizat ca națiune. Din 10 elevi sau din 10 studenți, cel puțin opt au preferințe de a pleca din țară. Cu ce mai rămânem? Nu credeți că ar trebui să investim în tineret? Invitat în mașină de minitrul de resort, inginerul Anghel Saligny a motivat încălțarea în cizmele de cauciuc, iar ministrul i-a spus că asta este cea mai bună carte de vizită a unui contructor și tot Saligny a argumentat școlarizarea și pregătirea meseriilor. Cine nu are meseriași este o țară fără viitor. Unde sunt meseriașii noștri? Fac produsul intern brut al altei țări. Am petrecut 40 de ani pe șantiere de construcții. Cunosc necazurile și năzuințele oamenilor muncii. Au plecat din țară că aici n-au ce face. Am copii, spune el, trebuie să le dau de mâncare, îmbrăcăminte, școală și, domnule, sunt atâtea de făcut la noi în țară,și anume, nu avem șosele, Canalul Siret-Bărăgan început și neterminat, cu 710.000 hectare irigate și 800 locuri de muncă, Canalul Dunărea-București. Sunt lucrări de mare anvergură, cu cerere serioasă de forță de muncă și cu irigații ieftine. Noi, cei în vârstă de acum trebuie să lăsăm copiilor și nepoților nostri un câmp fertil pentru o viață mai bună.
Vinovată este legislația și aplicabilitatea ei
Am avut norocul să dau peste un professor de etnie romă, bine școlit, cu atitudine critică pentru cei care ne-au făcut și ne fac de râs în toată lumea, sunt needucați, analfabeți, obraznici, mincinoși, specialiști în cerșit și hoție, dar și săraci până la Dumnezeu. Și tot el spunea că această stare de lucruri a fost cauzată de lipsa educației, a învățăturii, copiii romi nu se duc la școală și, această etnie destul de consistentă primește alocații și ajutoare sociale, acces la spitalizare gratuită, fără să facă nimic pentru țara în care trăiește. Vinovată este legislația și aplicabilitatea ei. Nu mergi la școală, nu mergi să te pregătești profesional, nu primești alocație, nu primești ajutor social. Aceștia, romii, se adună în piețe în fiecare zi, la cafea, la bere, însoțiți de consoarte, iar românii se grăbesc să ajungă la serviciu. Drepturile omului se aplică inegal în țara noastră. Mi-e jenă să dau aici ce expresii folosesc romii noștri când le vorbești de România, cu toate că toți sunt întreținuții societății cu zeci și sute de milioane de dolari.
România este țara tuturor posibilităților
Am dat aici câteva repere ale societății în care trăim, cu teamă de înrăutățire și nepăsare grosolană, cu injurii și defăimăre, mai ales din partea unor oameni care s-au născut, au crescut, au învățat și trăiesc în România pe care o denigrează la tot pasul și, culmea, chiar în eșantionul școlit al acestei etnii! Predomină o repulsie față de noi, românii, care prin legile noastre prost formulate și aplicate, le-am permis să considere că legile țării și chiar românii n-au valoare, au uitat acești școliți că invazia lui Atila pe noi ne-a găsit aici. Au uitat că doi dintre conducătorii lor cei mai vestiți, Matei Corvin i-a bătut pe turci la Bălgrad, iar Iancu de Hunedoara i-a scos din pașalâcul turcesc și nu în ultimul rând, pățania lui Carol Robert la Posada și mai adaug că ținuturile pretinse de ei sunt ale celor care vor să trăiască ca și până acum în România, care este un stat unitar și indivizibil, dar mai ales, neîmpărțibil cu nimeni. Concluzionând, cei cu mintea în flăcări ar face bine să învețe ce este respectul față de țară și poporul roman. Nu le place aici, intrarea în Ungaria se face fără viză! Așa cum am spus, România este țara tuturor posibilităților – fiecare face ce vrea – parlamentul, justiția, băncile își fac salarii și pensii fără scrupule. Justiția face dreptate preferențială- dacă un om a furat o găină, îi dă trei ani, iar un om care a furat un camion de bani, face un an închisoare, fără să înapoieze banii furați. Nu sunt jurnalist și poate că unele adevăruri scrise aici deranjează, dar acesta este adevărul. Toți pretindem de la țară, dar ce facem noi ca indivizi, pentru țară? În speță, nu ce poate o țară să facă pentru fiecare individ în parte, ci ce poate fiecare să facă pentru țara lui.
Gh. Băeșu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Costel, acum 2583 zile, 15 ore, 39 minute, 20 secunde 
