Colţul poeziei: Să-ţi sorb aroma şi culoarea
Vrei să ne pierdem printre case, să rătăcim fără vreo ţintă?
Te-oi ţine, delicat, de mână... ca pe-o codană-n timpu-i ler,
Să ne minţim că suntem unici şi să lăsăm lumea să mintă.
Hai... să găsim o cârciumioară, cu vinul fiert şi aromat,
Un vin... ca sângele-n putere, în care-a stat frunza de laur.
Te-oi ţine, delicat, în braţe... ca pe-o codană făr' păcat,
Ca pe-o bijuterie-aleasă... ce întregeşte-al meu tezaur.
Hai... s-ascultăm un lăutar, cum cântă o poveste veche,
Un lăutar cu ochii-n lacrimi, trecut prin focul dragostei.
Te-oi ţine, delicat, aproape, şoptindu-ţi tandru, la ureche,
Cuvinte spuse din simţire, ce-o să le trec şi prin condei!
Hai... să privim, o noapte, cerul, să ne-mpletim ochii cu astre,
În liniştea ce se aşterne... să ne-auzim doar răsuflarea.
Te-oi ţine, delicat, de mijloc - mi-e dor de florile albastre! -
Mi-e dor să te mai ţin la piept, să-ţi sorb aroma şi culoarea.
Ion Apostu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
Paul Spirescu, acum 2661 zile, 11 ore, 44 minute, 35 secunde 
