Colţul poeziei: Datini
Iar tot satul se îmbracă
În mantaua-i dantelată
De ninsoare şi urări.
Iară eu în jurul sobei
Stau şi aştept ca să mai treacă
Şi să-mi cante la fereastră
Cete de colindători.
Vin şi-urează mititeii
Din al lor suflet curat;
Şi cu glasuri cristaline
De copii nevinovaţi:
Viaţă lungă, sănătate
Şi un trai îmbelşugat,
Să trăim în armonie,
Să ne-avem ca bunii fraţi.
Şi-i privesc cum trec micuţii,
Din ogradă în ogradă,
Strecurandu-se greoi
Printre fulgi- printre troiene.
Iară traistele li-s pline
Şi abia-abia le cară
Că au strans prinoase multe:
Nuci, covrigi, gustoase mere.
Stau şi-ascult, răsună valea,
Iară totul se-nfioară.
Veselie, zarvă mare;
Clopoţei, chiuituri...
Pentru-o clipă depăn firul
Cel trăit odinioară;
Şi mă văd cu ani în urmă,
Colindand prin bătătură.
Amintiri-copilărie.
Tinereţe-Leru-i Ler.
Planuri, vise, împliniri,
Renunţări sau satisfacţii;
Toate-au fost la vremea lor
Cum în viaţă ni se cer,
Iar acum, de langă sobă
Spun: am dat randul la alţii...
Ah! Ce noapte minunată!
Satu-i parcă din poveste,
Iar urările se-nalţă
Şi vibrează sus pe cer.
Oboseala mă ajunge,
Dar nu plec-iar la fereastră
Vin din nou colindătorii
Să ne cante Leru-i Ler!
Nicu Dorobanţu – Focşani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
