Aniversări: Neculai Jechianu: o viaţă, un ideal, o conştiinţă
Fiu de ţărani, cunoscand de mic lipsurile şi greutăţile în care se zbăteau oamenii de la munte din acele vremuri, Neculai Jechianu şi-a fixat ca ideal suprem de viaţă lupta pentru ridicarea nivelului de trai şi de civilizaţie a vrancenilor. Primii paşi pe drumul devenirii sale cetăţeneşti i-au fost ghidaţi de vrednicul de pomenire Toader Ţibrea, primarul cel mai longeviv al comunei Văsuiu, care, intuind în tanărul Neculai Jechianu o sete neistovită de învăţătură, l-a trimis în 1907 să înveţe la Şcoala de Agricultură din Zorleni – Vaslui. După absolvirea acesteia în 1911 funcţionează caţiva ani ca învăţător în satele Scanteia, Negrileşti, Barseşti, Tulnici şi Văsuiu, calitate în care îşi asumă pe deplin deviza lui Spiru Haret ca învăţătorii să fie adevăraţi apostoli, luminatori ai satelor, gata să contribuie la îmbogăţirea vieţii ţăranilor din toate punctele de vedere. Neculai Jechianu va urmări de-a lungul întregii sale vieţi îndeplinirea acestor idealuri prin toate pe care le-a deţinut, acţionand pe multiple planuri: economic, cultural, social şi politic. Pe plan economic, el fondează şi conduce instituţii de mare folos pentru vranceni, dintre care enumerăm:
Banca Populară “Muntele Frumoasele” din Văsuiu, fondată în 1904, a cărui preşedinte a fost din 1914 pană în 1949. În perioada marei secete din 1946, această bancă a putut acorda credite în valoare de două miliarde de lei ţăranilor din satele de munte pentru a se putea aproviziona cu porumb, salvandu-i astfel de la foame.
Obştea de moşneni “Muntele Frumoasele” al cărei preşedinte a fost între anii 1927 – 1949. Sub conducerea sa, obştea obţine prin licitaţia a 520 de ha de pădure suma de 28.000.000 lei – de şase ori mai mult decat toate obştile vrancene. Această sumă a fost folosită pentru modernizarea comunei, construind doar în trei ani (1938 - 1941) şapte edificii publice (biserică, şcoală, primărie, cooperativă, centru agricol şi dispensar, baie comunală, staţie seismică), drumuri şi poduri. Un reporter consemna aceste realizări sub titlul “Minunea de la Văsui”.
Cooperativa regională “Unirea Vrancei”, fondator şi director în perioada 1925 – 1949, despre care în 1948, Neculai Jechianu afirma cu mandrie “este cea mai mare din ţară şi fără corespondent în cooperaţia mondială”.
Neculai Jechianu a acţionat cu aceeaşi energie şi pentru ridicarea culturală a vrancenilor. Astfel, în anul 1922 fondează la Barseşti Societatea Culturală “Tudora Vrancioaia” care avea ca scop organizarea de manifestări pentru cinstirea eroilor neamului, aşa cum a fost marea serbare populară de pe Dealul Dumbrava de pe 4 iulie 1929, la împlinirea a 425 de ani de la moartea marelui voievod Ştefan cel Mare.
În 1941, Neculai Jechianu înfiinţează la Vrancioaia Şcoala Superioară Ţărănească în care copii din toate satele Vrancei au putut să se pregătească în meseriile: contabilitate, comerţ, tamplărie, aricultură, tractorişti şi gospodărie casnică. Aceasta a funcţionat pană în 1946. Şcoala era echivalentă cu studii tehnice medii în specialitatea contabilitate.
Atitudinea pentru luptător în cauza ţăranului îl impune pe Neculai Jechianu ca o personalitate de prestigiu atat pe plan politic, cat şi naţional. Astfel, deţine funcţii de conducere (director, preşedinte) în Camera de Agricultură a judeţului Putna, la Federala Băncilor Populare “Putna”, iar în 1934 este ales ca senator din partea camerei agricole din circumscripţia Galaţi. De la tribuna Senatului Romaniei, el a luptat pentru a impune legi de mare necesitate pentru ţărani, cum ar fi: Legea pentru apărarea viticulturii (1934), Legea organanizării Camerelor Agricole etc., iniţiative care l-au evidenţiat ca un orator de mare talent şi probitate. Dar ceea ce a rămas cel mai adanc înrădăcinat în conştiinţa contemporanilor este statura sa morală, construită din fapte şi atitudini de mare generozitate faţă de ţărani. Astfel, în 1946, el construieşte cu fonduri proprii, dar şi cu munca oamenilor canalul “Putna – Străjescu” în lungime de 12 km, care alimenta cu apă satele: Ivănceşti, Bătineşti, Făurei şi Garoafa, unde s-a putut dezvolta o puternică bază legumicolă. În perioada 1952 – 1956 Neculai Jechianu a înzestrat cu pămant pentru construcţii de locuiţe un număr de peste 20 de familii din satele Valea-Sării, Nistoreşti, Vrancioaia, Garoafa, înfiinţand astfel satul Putna Seacă, denumit de el Vrancea Nouă.
Din păcate, toate faptele lui bune n-au reuşit să-l salveze de tăvălugul represiv comunist şi, în perioadele 1949, 1957, 1963, el a îndurat ani grei de temniţă în Focşani, Galaţi, Botoşani, care i-au şubrezit serios sănătatea, astfel că în 1967 el a trecut în eternitate, lăsand în urma sa amintirea unui model demn de urmat de generaţiile viitoare, cărora le adresează un emoţionant îndemn:
“Urmaşilor le lăsăm îndemnul să ducă mai departe gandurile şi faptele pentru ridicarea Vrancei, avand călăuză în viaţă cinstea, dragostea şi iubirea de oameni, împlinind porunca mantuitorului care, la despărţire, în Grădina Ghetsimani a spus ucenicilor săi: ”.
La împlinirea a 125 de ani de la moarte, toţi cetăţenii satului Vrancioaia, dar şi cei din alte localităţi vrancene, care l-au cunoscut direct sau indirect, prin operele sale pe plan material sau spiritual puse în slujba vrancenilor, ne aplecăm frunţile cu smerenie şi nesfarşită recunoştinţă în faţa memoriei sale şi îi aducem un pios omagiu. Fie ca modelul moral Neculai Jechianu să devină o călăuză şi un îndemn la acţiune spre îndeplinirea idealului căruia şi-a dăruit întreaga sa viaţă - ridicarea bunăstării şi nivelului de civilizaţie al ţăranimiii vrancene.
Vasile Ţibrea
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
