Scrisoare deschisă către primarul Misăilă
Mă numesc Nicolae Brîndulescu şi locuiesc într-un bloc social şi de aproximativ 10 ani fac anticameră la autorităţile Primăriei Focşani, instituţie în administraţia căreia se află blocul social în care stau. În aceşti ani am solicitat o cameră de locuit suplimentară, deoarece, cei 8 mp sunt insuficienţi pentru două persoane cu multiple afecţiuni medicale, dar am fost refuzat pe motiv că Primăria nu deţine locuinţe libere. Minciună! În acest bloc sunt peste 30 de camere libere, fără uşi, fără geamuri, devastate, dar autorităţile preferă ca aceste camere să fie distruse, decat date unor persoane care au cu adevărat nevoie şi care le pot întreţine. Acestă cerere de a mi se suplimenta locuinţa cu încă o cameră are ca suport legea handicapului, lege despre care domnii de la primărie susţin că este facultativă. Am solicitat să mi se repartizeze o locuinţă socială în altă parte, pe motive medicale, deoarece, din cauza scandalurilor repetate, a muzicii date la maxim şi a mizeriei, am ajuns în pragul depresiei, dar răspunsul autorităţii a fost clar: nu se poate! Îi întreb pe cei de la Primăria Focşani de ce la mine nu se poate, iar la alte persoane din bloc li s-au repartizat locuiţe în cartrierul Sud?! Pe ce criterii legale se dau aceste locuiţe? Am solicitat o audienţă la noul primar, dar am fost lăsat la domnul viceprimar, Iorga, domnul primar evitand în permanenţă să stea de vorbă şi să asculte problemele celor din blocul G2. În acest caz, îl întreb pe domnul primar Misăilă, ce facem cu legea care pedepseşte discriminarea? Şi acesta este facultativă? Sunt o persoană cu handicap sever, cu afecţiuni neurologice şi alte alte afecţiuni medicale şi am nevoie de linişte şi de igienă, şi am fost aruncat de către autorităţi la periferia societăţii. Acest comportament antisocial al celor aleşi să ne rezolve problemele se află în “perfectă concordanţă” cu promisiunile făcute în campania electorală. Sper ca în urma publicării acestor randuri domnul Misăilă să înţeleagă că indiferent de etnie, religie sau handicap, toţi suntem cetăţeni romani şi nicio lege nu-i dă dreptul de a alege cu cine vorbeşte şi cu cine nu. Sunt într-o situaţie limită şi în acest caz voi fi nevoit ca în următoarea perioadă să recurg la gesturi extreme, pentru a fi luat în seamă de autorităţi.
Nicolae Brîndulescu