Hora de la Fundatura
În urmă cu câteva zile, Silvia Vrînceanu, redactor-şef al Ziarului de Vrancea m-a întrebat dacă vreau să merg la cea de-a patra ediţie a horei satului, organizată în Fundătura pe 22 mai şi, pentru că auzisem de horele organizate şi în localitatea mea în urmă cu peste 70 de ani din poveştile bunicului meu, dar nu mai participasem niciodată la un asemenea eveniment, am hotărât să-i accept invitaţia.
Astfel, pe 22 mai, în jur de 25 de persoane, printre care se aflau jurnalişti, fotografi, bloggeri, tineri de la Clubul de Jurnalism Tineret în (re)acţiune ce activează pe lângă Ziarul de Vrancea, alături de invitata specială, doamna Aurora Martin de la Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Ţanse între femei şi bărbaţi, am pornit spre Fundătura Vrancei, cătun care aspiră la statutul de sat, situat în comuna Păuleşti. Cu cât ne îndepărtam de Focşani şi ne apropiam de maiestoşii Munţi ai Vrancei, cu atât eram mai captiveţi de frumuseţea peisajului ce ni se dezvăluia privirilor. Ne simţeam copleşiţi de măreţia naturii ce parcă ne tăia respiraţia.
Rădăcina Vrancei
Impresionaţi am fost şi de Muzeul Rădăcina Vrancei, înfiinţat în 2004 de Costică Beşa în Bârseşti, pe care l-am vizitat în drumul nostru spre Fundătura. Acest Muzeu are în patrimoniu aproape 400 de obiecte, majoritatea donaţii ale consătenilor, unelte de muncă, obiecte casnice, piese de costum popular şi instrumente musicale, dar şi obiectele care demonstrează participarea sătenilor din Bîrseşti la Primul şi Al Doilea Război Mondial: fotografii, arme, decoraţii, acte. Copleşiţi de splendoarea muntelui am ajuns după prânz în Fundătura unde am fost întâmpinaţi cu pâine şi sare de locuitorii micului sat, îmbrăcaţi în frumoase straie populare. La iniţiativa tinerilor din Clubul de Jurnalism şi cu aportul invitaţilor din Focşani, copiii din Fundătura au primit un număr însemnat de cărţi ce vor pune bazele unei biblioteci de weekend în casa unei mămici de aici. Grupul Vocal Accord a încântat audienţa cu câteva piese de inspiraţie folclorică, la fel ca şi doua eleve din Odobeşti şi din Panciu, alături de profesoara lor, doamna Ioana Roşu, ce au cântat câteva melodii populare.
Apoi hora propriu-zisă nu se mai putea lăsa aşteptată... Nu ştiai ce să admiri mai întâi...Frumuseţea peisajului din grădina familiei Popa sau frumuseţea straielor locuitorilor Fundăturei?!
Iar pentru pentru ca beţia simţurilor să fie deplină, gazdele şi-au răsfăţat invitaţii cu bucate alese, specifice zonei. Parcă nu-ţi venea să mai pleci dintre aceşti oameni ce sunt atât fizic cât şi spiritual mai aproape de cer.
Avem o ţară atât de bogată spritual... Munţi de o frumuseţe rar întâlnită şi locuitori pe măsură...
P.S. Mulţumim, organizatorilor pentru ospitalitate dar şi pentru lupta pe care o duc pentru păstrarea tradiţiilor ce în alte zone au fost de mult timp uitate şi Silviei Vrînceanu ce ne-a făcut părtaşi la un eveniment prea rar întâlnit în zilele nostre! (Iuliana Negoiţă Prunilă)
Iuliana Prunilă-Negoiţă este autoarea unui blog în care scrie despre problemele cu care se confrontă în viaţa de zi cu zi persoanele cu dizabilităţi, http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat, de asemenea, persoanelor cu dizabilităţi: www.dizabil.eu.