GALERIE FOTO!!! In memoriam Valeriu D. Cotea S-a stins o lumină a României…
Domnia Sa ducea în spate: 90 de ani de muncă; aproape 65 de ani de activitate didactică şi ştiinţifică; creator al unui domeniu ştiinţific – oenologia; autor al sute de lucrări şi studii ştiinţifice, membru plin al Academiei Române, membru de onoare al mai multor academii străine (Academia Internaţională a Vinului, din 1998, Academia Italiana della Vite et del Vino, din 1986 şi Academie Suisse du Vin din 1987.); laureat al zeci şi zeci de premii şi titluri naţionale; posesor al zeci de titluri ştiinţifice naţionale şi internaţionale.
Victimă a unui accident stupid – s-a înecat cu o felie de portocală – profesorul Valeriu D. Cotea nu a putut fi salvat datorită neglijenţei semenilor noştri care sunt prizonierii unor "proceduri”.
Am "protestat” printr-un comentariu semnat în "Ziarul de Iaşi” pe data de 19 aprilie 2016, când presa ieşeană semnalase iminenţa pericolului de "a pierde pacientul”, iar corul internautic dădea vina pe… sistem, pe lipsa dotărilor, când era clar că salvarea ieşeană dăduse greş, trimiţând la apel o ambulanţă cu medic la 41 de minute, când era clar că profesorul Valeriu D. Cotea merita un statut cu totul special, având în vedere notorietatea naţională şi internaţională a personalităţii sale, având în vedere vârsta şi boala de care suferea.
În data de 23 aprilie, ziua Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, profesorul Valeriu D. Cotea a părăsit această lume. După ce în timpul vieţii, prin muncă asiduă, a urcat la cele mai înalte demnităţi ştiinţifice şi culturale, Plecarea Domniei Sale la cele veşnice a primit onoruri "împărăteşti” de la ieşeni, de la comunitatea academică, universitară, de la români. În momentul de grea cumpănă al despărţirii, n-am văzut niciodată atâta lume şi atâta tristeţe. Pot spune că au fost mai multe coroane şi buchete de flori decât oameni, mult peste 500 dacă nu chiar peste 1000, după aprecierea mea.
Profesorul, Savantul şi Omul
Academia Română, mediul universitar cetăţenii Municipiul Iaşi, Moldova lui Ştefan, Moldova lui Eminescu, au fost în Biserica "Sf. Nicolae” din Copou şi au omagiat pe Profesorul, Savantul şi Omul – Valeriu D. Cotea: Prea Fericitul Părinte Daniel - mesaj, Teofan - Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei - mesaj, Arhiepiscopul Romanului şi Bacăului Înaltpresfinţitul Ioachim, arhiepiscopul, mitropolit romano-catolic Ioan Robu, poeta Ana Blandiana, cinci academicieni, profesori universitari, cercetători, foşti colaboratori etc.
La slujba religioasă au participat 20 de arhierei şi preoţi. Ca membru al Academiei Române, Academicianul Valeriu D. Cotea a fost înmormântat cu onoruri militare.
După ştiinţa noastră, din Vrancea natală, au fost prezenţi la această tristă ceremonie şi au prezentat omagii familiei îndoliate: profesori şi elevi de la Colegiul Tehnic "Valeriu D. Cotea”, Focşani, membri ai Asociaţiei "Simion Mehedinţi”, foşti studenţi şi rude ale dlui academician. Nu putem spune dacă au onorat cu prezenţa "înălţimi oficiale” ale Judeţului Vrancea, ale Ţării Vrancei, ceea ce putem spune este că Preotul paroh care a coordonat slujba de înmormântare nu a citit sau nu a amintit de vreun mesaj pe care să-l fi trimis la Iaşi Vrancea lui natală despre care vorbea cu atâta căldură de câte ori venea vorba.
Pe data de 11 mai 2016, academicianul Valeriu Cotea ar fi împlinit venerabila vârstă de 90 de ani. Academia Română îi pregătea o aniversare fastuoasă, pe măsura Omului şi Savantului. Am fost în preajma Domniei Sale şi ştiu cât de mult aştepta acel eveniment, ştiu cât de mult dorea să fie însoţit de cât mai mulţi vrânceni, la Academie.
Cuvântul Domniei Sale pe care îl pregătea pentru această aniversare, publicat de Valeriu Anghel postmortem, ne arată uriaşa dimensiune ştiinţifică şi morală a celui care toată viaţa a oscilat între Vrancea moşilor şi strămoşilor săi şi între Iaşi "un veritabil Oxford al României”.
Acu, în Săptămâna Luminată, reamintim finalul "spovedaniei” întru eternitate a profesorului, pentru a fi poruncă şi pildă tuturor românilor: "Închei aceste mărturisiri cu gândul că marele ziditor a hărăzit fiecăruia rolul şi locul său în lume şi că, pe măsura îndeplinirii acestei meniri, fiecare îşi are partea cuvenită din binefacerile vieţii şi ale universului. Apoi, vreau să vă mulţumesc din suflet pentru prezenţă şi să vă asigur pe toţi că afectuoasa atenţie pe care mi-aţi acordat-o îmi face tot atât de bine ca spovedania din Săptămâna Mare”.
Veşnică vă fie pomenirea Domnule Profesor, datori suntem să ducem în veac exemplul de muncă şi omenie pe care ni l-aţi lăsat!
Costică NEAGU
N. B. Prezentăm mai jos câteva fotografii de la slujba de înmormântare.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
De același autor
