Colţul poeziei: Focşani
În ale tale şcoli, eu am studiat.
Nu-s eminent, mai luam şi câte-un patru…
Apoi plângeam amarnic, cu oftat
Pe-o bancă, sub castani, în parc la Teatru.
La filme cu bătăi sau indiene
De lume era plină toată strada,
Copii, bărbaţi, femei lacrimogene...
Ştiţi unde?...chiar la Cinema Balada!
Cum te cutreieram eu primăvara
Ai mei spunându-mi că-s un derbedeu,
Şi numai când sfârşită era vara
Mă dezlipeam de tine, Ateneu.
Iar prima mea iubire arsă-n pripă
Sub doi copaci bătrâni şi seculari,
Iubire ce a fost doar o risipă
O ştiu prea bine şi cei Doi Stejari!
Duminica îţi vizitam Oborul...
Aşa cum cetăţenii toţi făceau,
Talciocului mereu o să-i duc dorul
Şi micilor de pe grătar ce sfârâiau.
Să plec la oaste mare chin a fost,
Dar am îndeplinit numai dorinţa tatei…
Acum socot că a avut un rost
Căci te veghez de la Casa Armatei
Ador plimbările de caldă toamnă,
În zori, la prânz ori la lăsatul serii,
Ţinându-mă la braţ cu a mea doamnă,
Păşim domol, pe Bulevardul Gării.
Grădina Publică fiind o blândă mamă
Ne-adăpostea pe toţi în loc umbrit,
Ca pe tablou o voi păstra în ramă,
Ştiind că am acordul ei tacit!
De te voi părăsi nu-mi va fi bine,
Dar o voi face doar călătorind.
Cu mare dor am să mă-ntorc la tine
Pentru Focşani eu voi trăi murind!
Albert Daniel - Bertoni, focşănean