Bietul pacient roman
Nu are bani să-şi caute de el, iar medicul de familie, copleşit de prea multă birocraţie, nu prea mai are timp pentru controale preventive, aşa că ajunge la acesta atunci cand e musai, cand leacurile băbeşti sau sfaturile rudelor şi ale vecinelor nu-l mai ajută.
Odată ajuns la medic, se aşează răbdător în sala de aşteptare şi... aşteaptă una, două, trei sau chiar patru ore, deşi bine-crescut şi-a făcut programare înainte.
Cand în sfarşit ajunge în cabinet, în cele mai fericite cazuri primeşte scuze pentru că a fost nevoit să aştepte atat, dar de cele mai multe ori nici măcar atat. Doar nu era să recunoască medicul că a durat cam mult şueta la o cafea cu asistenta sau că alţi pacienţi au fost mai „atrăgători'' decat el.
Apoi, văzandu-se, în sfarşit, cu un diagnostic şi recomandările medicului în buzunar, se îndreaptă spre farmacie, dar de cele mai multe ori nu orice farmacie. A văzut el la tv că este una cu preţuri mici aşa că o caută pe aceea, dornic să-i mai rămană ceva bănuţi în buzunar. Şi nici nu e prea greu să o găsească că doar s-au înmulţit mai ceva ca ciupercile după ploaie. Dar sărmanul nu ştie că şi el contribuie cu bănuţii lui la această proliferare.
Odată ajuns, rămane mirat că medicamentele prescrise costă atat de mult, că doar medicul îi zisese că sunt compensate sau chiar gratuite… dar de unde să ştie el că farmacista drăguţă din faţa lui i le-a dat pe cele mai scumpe, deşi ar fi fost obligată să-l întrebe dacă nu cumva preferă o variantă mai ieftină.
Dezamăgit şi cu foarte puţini bani în buzunar, ia la rand toate laboratoarele de analize în speranţa că va găsi unul care să-i facă analizele gratuit, că doar are trimitere de la medic dar, vai, nici unul nu mai are fonduri, aşa că afland preţul lor, mult prea mare, pleacă trist spre casă şi se roagă să se facă bine cat mai repede.
Dacă trebuie să facă alte investigaţii sau tratamente mai complexe lucrurile se complică şi mai mult. Orice boală costă prea mult pentru el...Timp, umilinţă, prea mulţi bani şi suferinţă fizică şi psihică... Iar el săracul simte că nu mai are putere să lupte cu greutăţile provocate de un sistem ce ar trebui să-l sprijine.
Iuliana Prunilă-Negoiţă
Iuliana Prunilă-Negoiţă are 39 de ani şi este autoarea unui blog în care scrie despre problemele cu care se confruntă în viaţa de zi cu zi persoanele cu dizabilităti, http://iuli-ana.blogspot.ro, dar face parte şi din echipa unui site destinat, de asemenea, persoanelor cu dizabilitati: www.dizabil.eu.
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
R.A., acum 3279 zile, 1 ora, 56 minute, 51 secunde 
