Comuna Jitia - elemente etnografice
Ele au continuat să fie ridicate de constructori locali specializaţi în diverse meserii, transmise de la o generaţie la alta: cioplitori, dulgheri pietrari, zidari, tâmplari. La temeliiile caselor se foloseau piatra cioplită în bucăţi mari dreptunghiulare şi grinzile groase din lemn de brad, numite "tălpi”. Alte materiale utilizate pentru finalizarea locuinţelor erau lemnul, piatra, cărămida arsă, pământul.
Încălţămintea, atât a femeilor cât şi a bărbaţilor dar şi a copiilor, se compunea din ciorapi tricotaţi manual din lână şi din opinci confecţionate din piele de porc sau de viţel.
La principalele piese de vestimentaţie au fost confecţionate din lână şi blană pentru vremea rece şi din materiale uşoare precum: cânepa, inul şi bumbacul pentru vremea caldă. Totodată, îmbrăcămintea folosită în timpul săptămânii la muncile zilnice era mai simplă şi mai lejeră, iar cea folosită duminica şi în zilele de sărbătoare era bogat ornamentată. Majoritatea elementelor care alcătuiesc costumul popular tradiţional erau confecţionate de femeile din sat, în gospodăriile proprii.
La "războiul” orizontal (stative) ţeseau pânza şi stofa din lână, croiau şi coseau cămaşa, cămăşoiul bărbătesc, stricătoarea, betele, brâul, marama şi tulpanul. Torsul, urzitul, răsucitul, ţesutul, vopsitul, cusutul erau etape ce se desfăşurau manual, cu ustensile mai mult sau mai puţin evoluate. În ce priveşte cromatica costumului poular din zona Jitiei, ea este characteristică zonei etnografice a Râmnicului Sărat şi a întregului spaţiu românesc. Din cele mai vechi timpuri s-a folosit pânza albă pe care se brodau motive tradiţionale în diferite culori. Cel mai des utilizate sunt culorile: negru, roşu, grena sau albastru. Evident, gama coloristică este mult mai extinsă, pe lângă culorile menţionate deja, întâlnim şi nuanţe de: galben, maro, verde, etc. Pentru obţinerea nuanţelor dorite femeile din această zonă de munte, au utilizat vopsele vegetale.
În prezent costumul popular tradiţional este folosit de jitieni doar în ocazii speciale precum: festivalurile folclorice, serbări şcolare şi câmpeneşti, hora satului şi alte manifestări cultural-artistice organizate la nivel local, judeţean sau naţional. Este de remarcat faptul că Şcoala Jitia încurajează folosirea costumului naţional-popular de către elevi, cu ocazia serbărilor şi a tuturor activităţilor extraşcolare care impun folosirea lui.
Încondeiatul ouălor reprezintă un obicei străvechi în casele jitienilor. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credinţelor şi obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală. Deoarece oul roşu este purtătorul unor semnificaţii profunde legate de învierea lui Hristos şi de reînnoirea naturii, femeile din Jitia s-au ostenit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative de o rară frumuseţe. Oul este văzut ca un simbol primordial, sămânţa vieţii, iar potrivit tradiţiei, este vopsit şi încondeiat în zilele de joi şi sâmbătă din Săptămâna Mare. În Sfânta Sărbătoare a Paştelui, ele nu lipsesc de pe masa niciunui gospodar, încântând privirea şi bucurând sufletul. Realizarea unui model manual poate dura între 10 şi 90 de minute. Uneori, un ou de Paşte este vopsit în şase-şapte culori, până se ajunge la negru, culoarea eternităţii. Ouăle pentru încondeiat se strâng începând cu prima zi a Postului Mare, la jumătatea postului se numără şi se aleg: albe pentru încondeiat, roşcate pentru înroşit. Încondeiatul se face de regulă în ziua de Joi Mari.
Ouăle se încondeiază cu ajutorul unui condei, un instrument făcut din lemn, care are la capăt un tubuleţ subţire din tablă prin care se trage un fir de păr de porc, care se înmoaie în ceară. Cu el se trasează pe ou „izvodul”, modelul dorit. Apoi oul se scufundă într-o baie călduţă cu vopsea, care se prepară din zeama unor plante colorante. Se scot pe o cârpă moale şi, după ce se usucă, se încălzesc în vatra sobei şi se şterg de ceară cu o stofă aspră de lână (cioareci). Cele mai întâlnite modele sunt: luceafărul mare, steaua după care s-au călăuzit magii, coarnele cerbului, cârja ciobanului, firul înnodat, păianjenul mare, frunza de stejar în multe variante, frunza de arţar, calea rătăcită, palma Maicii Domnului, fierul plugului, floarea Paştelui, unghia caprei, rădaşca, scrânciobul sau vitelniţa.
Prof. Sorin Pantelimon
(http://sorinprof.blogspot.ro/ )
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
Kati, acum 3331 zile, 3 ore, 46 minute, 29 secunde
f.f., acum 3336 zile, 21 ore, 38 minute, 26 secunde 
