Sărbătoare la Soveja: "Mierarul" nostru a împlinit 100 de ani
Familia acestora, Mariţica – fiică, Dănuţa-Maricica şi Cornel – nepoţi, Radu-strănepot, au făcut din această zi o adevărată sărbătoare creştinească a bucuriei de a avea în familie un centenar iubit şi preţuit. Au fost alături, omagiindu-l deopotrivă, administraţia locală, în frunte cu Costică Ciolan-primar, preotul paroh Aurel Rusu, reprezentanţi ai Asociaţiei Veteranilor de Război, reprezentanţi judeţeni ai Ministerului Apărării Naţionale ai „Fundaţiei Simion Mehedinţi-Mioriţa”- Soveja, rude, prieteni, vecini. Gheorghe Viţă a străbătut veacul înfruntând viaţa cu toate vicisitudinile şi bucuriile timpului, sfinţind cu sudoarea minţii şi a trupului, cu hărnicie, în demnitate şi cu credinţă şi respect pentru Dumnezeu şi pentru lege, alături de soţie, de toţi ai familiei, pământul Sovejei de care nu s-a despărţit niciodată. Iubitor al albinelor, stupar o viaţă, şi-a dobândit supranumele de Mierarul. A întemeiat în timp o gospodărie frumoasă şi îndestulătoare, transmiţând urmaşilor valori de seamă ale traiului pe care le-a cultivat cu spiritul omului de la munte.
Vrednici gospodarii ai comunei
Distinsa sa familie a făcut din acea zi o minunată sărbătoare. Într-o atmosferă de dragoste, respect şi preţuire, preotul paroh a coborât în cuvânt de Evanghelie lumina Sfântului Duh, ca o binecuvântare a zilelor ce vor urma pentru sărbătorit, pentru familie, pentru toţi cei prezenţi, pentru pământul şi trăitorii Sovejei. Iar memoria încă vie a sărbătoritului a făcut să arunce o pală de lumină către trecutul său demn. Atunci, acolo,în casa de sovejan neaoş, ridicată de mâna şi mintea sa şi a soţiei, cuvintele lui Simion Mehedinţi - cel mai de seamă fiu al Sovejei de odinioară, a fost readuse în conştiinţa momntului: „Părinţi din zile vechi-străvechi, smerit plec fruntea în faţa voastră. E o cinste şi o onoare să vă fie cineva urmaş. Treimea vieţii voastre a fost,cumpătarea, seninătatea şi omenia.”Sub semnul acestor ziceri de suflet s-a desfăşurat ziua ce vestea ziua naşterii sovejanului distins, Gheorghe Viţă, dar şi a soţiei sale Mina Viţă
O generaţie născută sub semnul longevităţii
„Cine are bătrâni să şi-i iubească. Cine n-are să-şi cumpere”, spune o veche zicală a locului. Omagiam, înrămându-i pentru eternitate, anul trecut în paginile ziarului local „LA NOI…”, pe octogenarii şi nonagenarii Sovejei, pe care i-am cunoscut , muncind şi trăind de peste cincizeci de ani între ei, simţindu-le preţuirea şi respectul, cat şi valoarea de adevăraţi oameni ai muntelui. Am descoperit atunci că Soveja are în acest moment peste cincizeci de octogenari şi nonagenari, ce „ suflă în ceafa sărbătoritului”, unii din ei. Gândeam atunci că aceştia sunt o generaţie născută sub semnul longevităţii, venind ca un mesaj de demnitate şi credinţă, de onoare pentru timpurile tulburi, incerte pe care le trăim ca o încurajare de accede spre traiul sănătos în care şi-au zămislit anii.
L-am „sfătuit” pe bătrânul sovejan să-şi facă timp să o aştepte şi pe soţia sa, moaşa Mina, să împlinească suta. Iar împreună să le dea Dumnezeu puterea de a duce cu bucurie şi demnitate acest dar al lui Dumnezeu – bătrâneţea. Fiica, nepoţii şi strănepoţii să-şi facă timp să urmeze tradiţia centenară a bunicului.
În curând va ieşi de sub tipar lucrarea „Soveja de odinioară – icoane rustice”, sub egida fundaţiei locale. Este un omagiu adus „patriarhilor” de vârstă ai Sovejei, un îndemn adresat generaţiei de azi şi de mâine „de a privi cu mai multă evlavie spre acest popor”.
Alătur acestor ziceri ale mele urarea de mulţi ani tuturor sovejenilor de oriunde vor fi fiind ei, urmând exemplul înaintaşului lor acum omagiat.
Fiind în prag de sfintele sărbători ale iernii, cu drag şi preţuire urez „Sărbători fericite şi pline de bucurii” tuturor.
Profesor Constantin Macarie