Strigătul inifinit al vieţii sau „Existenţe Captive”
Este cel mai recent volum de versuri pe care l-a girat Editura Armonii Culturale manageriată de scriitorul George Stroia de la Adjud şi care surprinde prin teme, prin voce, prin simplitate şi sinceritate. Prin modestie şi decenţă, definitorii poetului. (Pe alocuri poeziile sunt însoţite de grafică, semnată de dl. Radu Bercea).
Tratând teme majore, în care locul şi rostul omului pe pământ este una preferată, Ion Micheci nu se sfieşte să-şi poetizeze trăirile, frământările şi mai ales stânjenirile faţă de prezentul dramatic. Prin poeziile sale crează o atmosferă nostalgică, învolburată de un parfum amar, cel al zădărniciei şi neputinţei, starea invită la meditaţie. Modul în care poetul îşi mărturiseşte sentimentul patriotic pare unul răsturnat, reflectat într-o oglindă ciobită: „Mă-ntorc într-o ţară/de care mă ruşinez/că-şi lasă copiii/pe dinafară/”- declară cu amărăciune poetul în poezia „Ţara de care mă ruşinez”. Sentimentul iubirii de ţară, acela răsturnat în cioburi de oglindă se prelungeşte obsesiv şi în poezia de la pag.47: „Locuiesc într-o ţară/în care fluviile curg leneş/spre o mare ce s-ar numi /Marea Moartă/locuiesc într-o ţară/ ce s-ar numi mai curând/ Ţara de Piatră/”...- subliniază poetul şi, continuă: „În ţara în care locuiesc nu există cuvântul ruşine/de aceea oamenii se împerechează/ în văzul lumii/după care se nasc homunculi/pe care-i leapădă apoi/ pe toate drumurile lumii/”(poezia „Ţara în care locuiesc”). Ion Micheci se foloseşte de arta sa spre a cânta stări şi sentimente. Spre a slăvi bucuria, nefericirea, realizarea, eşecul, tristeţea şi nemulţumirea în cuvinte simple, dar cu o înaltă încărcătură emoţională. Conştient şi conştientizând starea de fapt poetul îşi descrie propria zădărnicie în poezia „Şi încă”:
„Şi încă mor, deşi mai sunt/Şi încă sunt,deşi-am murit/Un sânge verde, vegetal,/pulsează-n mine,chiar de-s animal/Şi încă sunt şi încă mor/Nu ştiu de e vreun coridor/Pe unde pot să mă retrag/Nu ştiu de mai exist un prag/Pe care să-l mai trec buimac/de mai exist-un compromis/Şi încă mor şi încă mi-s”.
Poezia din finalul volumului, Cele trei valuri ale invaziei, pare să fie o sinteză a existenţei(neo): primul val, cel al barbarilor, al doilea, cel al proştilor şi inculţilor, iar din cel de-al treilea val făcând parte oamenii cumsecade. Aşa descrie Ion Micheci dominaţia timpului celor trei valuri.
Sigur, exemple de astfel de poezii bine concepute, cu mesaj şi trăire emoţională intensă sunt multe în volum, demne de semnalat. Trebuie subliniate maturitatea vocii poetului, stilul şi modul de exprimare. Mijloace de înlesnire şi mediere ce constituie puntea între cele două spirite în jocul lecturii: autor şi cititor. Vă recomand - Existeţe captive - semnat de Ion Micheci, volum ce va fi prezentat joi, 27 noiembrie ora 16, în cadrul Târgului de Carte al Bibliotecii Judeţene „Duiliu Zamfirescu” din Focşani.
Mariana Vicky Vârtosu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
