De ce închidem ochii?
Îl cheamă Ovidiu, este din Focşani, are 82 de ani, şi l-am întâlnit pe lângă Piaţa Moldovei. Cerşea, dar nu ostentativ. Iniţial a dat să plece, dar s-a răzgândit când a realizat că nu vreau să-i fac niciun rău. Mi-a povestit de nepotul lui plecat în Anglia şi a început brusc să plângă. Spunea că se teme că va muri şi nu va mai apuca să-l vadă. Era duminică, dar nu avea în căciulă niciun bănuţ. Spunea că oamenii ar vrea să fie buni cu el, dar nu prea au de unde... L-am întrebat dacă merge la vot şi mi-a răspuns că "toţi sunt nişte comunişti" şi că nu mai crede în schimbarea oferită de clasa politică, atâta vreme cât tinerii sunt izgoniţi din ţara lor.
Voi l-aţi remarcat prin oraş pe nea Odiviu? Cetăţeanul Ovidiu. Ovidiu Soare, fost angajat la Filatura de lână pieptănată, care a ajuns să ceară de pomană. Ne oprim rareori să vorbim cu persoane ca nea Ovidiu poate pentru că avem propriile probleme şi nu mai vrem să le preluăm necazurile. Închidem ochii de prea multe ori în faţa neputinţei celorlalţi, speriaţi probabil de propria neputinţă. Uitându-ne în ochii acestui bătrân, probabil ne vom simţi vinovaţi, aşa că mai bine închidem ochii şi trecem mai departe fără să mai aflăm o nouă poveste tristă din Focşani... Pentru că oameni necăjiţi ca nea Ovidiu sunt din ce în ce mai mulţi. Aici şi aiurea... (Silvia Vrînceanu)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Puls
