O carte, un autor - Caietele Kahunei/Antologie
Cum aş putea să-mi prezint propria carte, altfel decât folosindu-mă de câteva fragmente din cuvântul introductiv¬¬? lată-l: “... Anii au trecut şi decenţa mă îndeamnă să însumez într-un volum antologic cele mai reprezentative texte publicate de-a lungul timpului. Gestul l-am considerat a fi unul de (auto)respect şi alcătuirea unei antologii se impunea. Despre valoarea literară a textelor nu pot vorbi. Las cititorii (şi critica) să se exprime. Le-am aşezat în carte exact aşa cum au vrut ele să se aşeze, nerespectând ordinea cronologică a apariţiei lor. Volumul antologic semnat Mariana Vicky Vârtosu – Caietele Kahunei – a văzut lumina tiparului la Editura Armonii Culturale/Adjud/2014 – şi se deschide cu “Viermele zăpezii” - text de factură simbolică, proză ce defineşte o stare colectivă definitorie nouă, românilor, din nefericire încă de actualitate - starea aceasta de îngheţ, de asediu al viermuirii noului regim. Temele abordate nu au grad de dificultate, ele pot plăcea sau nu, în funcţie de cititor. Nu consider îngrijorător nici numărul (posibil redus) al cititorilor de gen. Pentru că sinele meu lăuntric ştie limpede: cineva va citi şi măcar unul dintre texte va amprenta citititorul (măcar unul!), ori una dintre idei îl va tulbura. Uimi. Amuza. Irita. Plictisi? (sper să nu!). Nu e vorba de orgoliu, este numai declaraţia cuvântului scris, aşternut cu mare sinceritate pe coala de hârtie, sinceritate care întotdeauna a avut şi are priză la cei sensibili.
Sunt scriitoare?!
Lăsând deoparte speculaţiile, trec la un alt text prezent în volum, cel din final, “Caietele Kahunei” - care motivează, justifică şi susţine deopotrivă imboldul şi bucuria cititului, a scrisului. Îndemnul spre meditaţie, sugerat cititorului. Fiecare text îşi găseşte corespondent în cărţile apărute sub acelaşi titlu ori poate înlocuit, texte ce-mi creionează traseul pasiunii mele pentru cuvânt, mai exact ilustrează anii şcolii literare de la Focşani, vreme în care am re-învăţat să iubesc şi să respect cuvântul scris. Aici am învăţat, mai bine zis am aprofundat sentimentul colegialităţii, al prieteniei şi al loialităţii grupului (din care şi azi fac parte: cenaclul literar “Duiliu Zamfirescu” - din cadrul Asociaţiei Culturale Duiliu Zamfirescu). Acestea fiind spuse, vreau să punctez cele două volume jurnalistice “Şapte ani spre un Tibet” şi “Golgota spiritualităţii” - volume definitorii, din care nu am reprodus niciun fragment în antologia de faţă, din motive lesne de dedus: sunt scriitoare?! Mă străduiesc (încă!) să devin. Sunt o iubitoare a culturii scrise, o admiratoare împătimită a scriitorilor recunoscuţi. Dacă dvs, Cititorule, vă veţi descoperi printre personaje, nu pot decât să mă bucur. Pentru curioşi şi doritori, cartea o puteţi găsi pe rafturile Bibliotecii Judeţene “Duiliu Zamfirescu” - în sectorul “Scriitori vrânceni”. (Mariana Vicky Vârtosu)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Jurnalism cetatenesc
„Întrebări și ecouri între... două microfoane” cronică la recenta carte a profesorilor vrânceni, Elizia și Vasile Lefter
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 2
Adaugă comentariu
da Coza, acum 3521 zile, 20 ore, 49 minute, 37 secunde
Gheorghita Mocanu, acum 3522 zile, 3 ore, 34 minute, 59 secunde 
