Jurnalism cetatenesc

Despre ouăle muncite sau chinuite - Încondeierea ouălor la Soveja - ornamentică şi simboluri

Ziarul de Vrancea
23 apr 2014 3266 vizualizări
Chiar dacă perioada pascală a trecut, tradiţia încondeierii ouălor ar trebui să rămană vie, iar meşterii propun acţiuni de popularizare a acestei frumoase îndeletniciri populare şi după trecerea sărbătorilor pascale

Ouăle de Paşte, după modul cum sunt ornamentate, se împart în patru categorii :
1) ouă monocrome, vopsite în roşu  şi în alte culori (verde, albastru, galben etc) ;
2) ouă monocrome ornamentate;
3) ouă policrome, în mai multe culori cu ornamente;
4) ouă cu ornamente în relief (adică lucrate cu ceară multicoloră în relief). Acest din urmă tip se lucrează foarte rar, dacă nu chiar deloc, în ultima vreme, la Soveja.
         Astfel, raportat la primele două categorii de ouă de Paşte, Soveja nu diferă cu nimic de celelalte zone ale Vrancei şi chiar de unele zone ale ţării. Doar denumirea tipului de lucru, de ornamentare, este, pe alocuri, diferit. Astfel, ouăle monocrome cu ornamente se numesc la Soveja «încondeiate» sau «chicate» ori scrise, cele policrome se numesc ouă "muncite". Celor încondeiate cu ceară în relief, destul de rare la Soveja, li se spunea ouă «chinovărite», mai direct chinuite.
     Motivele existente şi practicate se pot împărţi, tradiţional :
-    ornamente cu motive vegetale: floarea Paştelui, ghinda, brânduşa, laleaua, lăcrămioara, frunza de vie, frunza de stejar, măceşul, căpşuna, trifoiul etc. ;
-    ornamente cu motive zoomorfe: creasta cocoşului, racul, cărădaşca, urechea iepurelui, aripa curcanului, albina etc. ;
-    ornamente cu motive din gospodăria ţărănească: fierul plugului (custura), plosca, dulapul (scrâciobul), furca de tors, fusul, vârtelniţa etc. ;
-    ornamente din universul cosmic: steaua, luceafărul, soarele, etc.;
-    ornamente din universul religios: mâna Maicii Domnului, crucea, calea rătăciţilor etc.;
Ornamentaţia geometrică reprezintă multiple semnificaţii: linia dreaptă, verticală reprezintă viaţa în urcuşul ei, aspiraţia spre înălţimi ; linia orizontală reprezintă moartea, linia dublă, dreaptă – eternitatea, dreptunghiurile – cunoaşterea, linia ondulată – apa, purificarea spirituală,  timpul, eternitatea, iar dubla spirală reprezintă legătura dintre viaţă şi moarte.
Desenele, modul de tratare a suprafeţei oului, sunt diferite, în funcţie de experienţa, creativitatea artistului popular. De obicei, oul se împarte în sferturi sau jumătăţi, fiecare parte purtând un anume desen. Lucrul se face cu ceară naturală, de albine, folosindu-se în general aceeaşi tehnică.
    Astfel, pentru ouăle chicate, scrise, încondeiate, ceara se încălzeşte într-un vas, pe plită, sau, mai nou, pe un reşou electric, şi pe ouăle fierte, spălate bine, degresate, se aplică stratul de ceară cu condeiul, realizându-se desenul dorit, imaginat de gospodină. Odată realizat desenul, oul se scufundă în vopsea naturală, de obicei, prima vopsea fiind galbenă (culoare mai moale) şi se lasă pentru a se prinde vopseaua. Apoi oul se scoate cu grijă,  se lasă la încălzire uşoară şi se şterge cu o cârpă ceara, rămânând desenul alb pe ou. În cazul  ouălor policrome, oul scos din vopseaua  galbenă nu se mai şterge, ci se aplică (se desenează) un alt model, tot cu ceară pe culoarea galbenă a oului, urmând ca desenul următor să fie galben. Oul astfel se introduce în vopsea roşie, peste care se execută un alt desen cu ceară, apoi se introduce în vopsea verde, şi tot aşa succesiv, obţinându-se desenul policrom imaginat. La sfârşit, ouăle se şterg de ceară cu o cârpă, punându-se în evidenţă desenul gândit, apoi se ung cu grăsime sau cu ulei. Ouăle încondeiate policrom, în relief, «chinovărite» se obţin prin executarea succesivă a desenului cu ceară colorată, pentru fiecare culoare folosindu-se câte un condei. Condeiul este un instrument special, cu o construcţie specifică, pentru scrierea ouălor.
    Cel mai utilizat procedeu, la îndemâna oricui, este vopsirea monocromă, fără desene, în roşu, cel mai mult, dar şi în verde, albastru, galben, folosindu-se culori naturale, obţinute din plante, coajă de copac, flori etc., iar astăzi chimicale.

De ce nu avem o sărbătoare a oului încondeiat...

     Ca tehnică de mânuire a oului, a condeiului, precizăm că îndemânarea joacă un rol important. Oul se ţine în mâna stângă şi se roteşte între degetul mare şi cel arătător, mâna dreaptă, cu condeiul, sau «chişiţa» cum i se mai spune, fiind fixă, sprijinită pe lângă corp, pentru stabilitate.

Este regretabil că tehnica încondeierii artistice a ouălor se pierde cu fiecare an care trece

În acelaşi timp, interesante sunt culorile. Roşul este simbolul sângelui, al focului, al dragostei, galbenul reprezintă lumina, tinereţea, recolta, fericirea, ospitalitatea. Verdele reprezintă reînnoirea naturii, speranţa, rodnicia, în timp ce albastrul reprezintă cerul, sănătatea, vitalitatea. Violetul simbolizează răbdarea, încrederea, optimismul, iar negrul reprezintă moartea, doliul.
Culoarea dominantă este roşul, care simbolizează sângele Mântuitorului, picurat pe ouăle aduse la mormânt. Culorile se obţineau, rar astăzi, din flori, plante întregi (alior, sovârv, arin, soc, sunătoare, foi uscate de ceapă), scoarţă de copac de arin etc. ce se stabilizează cu piatră acră.
    Astăzi se folosesc culorile artificiale, sintetice în general şi foarte rar, se mai folosesc culori naturale, extrase din plante. Mai mult, au apărut tehnici noi, din categoria kitsch-ului (în germană însemnând «lucru de mântuială», precum ouă desenate cu carioca, cu tuşuri, sau imprimarea unor forme de frunze pe oul pus în ciorap, sau învelit în  hârtie creponată, obţinându-se culori tip «degrade». Este regretabil că tehnica încondeierii artistice, populare, tradiţională a ouălor este abandonată tot mai mult, chiar la noi în sat, că nu se organizează  acţiuni de popularizare a acestei activităţi (festivaluri, expoziţii, sărbători ale oului încondeiat)
Acum, în perioada pascală, gândul omului se dăruie neliniştii şi trudei sufleteşti, muncind pe ou, pe această minune dumnezeiască din care cu toţii venim, forme şi culori, dimensiuni şi muzici astrale, ce preaslăvesc Învierea. Oul este, în aceste zile, partitura de geniu a sufletului nostru. La capătul acestei trude, fiecare rostim, în miez de noapte, curăţat de păcate, primenit sufleteşte, vestimentar, cu bucurie, umplând case şi uliţi, străzi şi cartiere, întreg universul, cu muzica Învierii : «HRISTOS A ÎNVIAT ! – ADEVĂRAT A ÎNVIAT! »

Florica Macarie - Soveja


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.