„ VENIŢI DE LUAŢI LUMINĂ…”
„…Veniţi de luaţi lumină…” anunţă dangătul clopotului ce cheamă la luminarea, la mântuirea, la curăţarea sufletului, la învierea Mântuitorului.
Lumina! Simbol al vieţii, al căldurii, al iubirii, al purificării a tot ce-i viaţă pe acest pământ!
Lumina! Taina sfântă ce Dumnezeu ne-o trimite în fiecare primăvară, nouă oamenilor, prin slujitorii sfintelor altare ale bisericii noastre, este un simbol. Nu lumina ca fenomen fizic ce pâlpâie în vârful unui pai efemer de lumânare suntem chemaţi să luăm, ci lumina credinţei, a mântuirii şi a vindecării noastre. Lumina gândului bun, a împăcării cu noi înşine, cu semenii, lumina dragostei pentru om şi credinţă, pentru dreptate, adevăr şi pentru tot ce a dat Dumnezeu mai bun enigmanticei noastre existenţe.
„ Veniţi de luaţi lumină!” şi ne apropiem cu sufletele cuminecate, împărtăşite, cu semerenie, să luăm lumina coborâtă ca un simbol prin mâinile preotului ce la rându-i, prin definiţie şi har trebuie să fie Credinţă, Dreptate, Adevăr, Iubire, Cinste şi Omenie, toate iradiind în existenţa noastră BINELE.
Căci venim să luăm „lumină din lumină” la ceas de Înviere. El preotul, este o treaptă de lumină către Dumnezeu, în care să credem deopotrivă ca în biserica prin care trecem cu credinţă şi evlavie spre împărăţiile cereşti ale Domnului.
Şi la acest ceas sublim al luării luminii sfinte, cântăm acolo în faţa sfântului altar cu toţii, preot şi mireni: „Hristos a înviat din morţi / Cu moartea pre moarte călcând / şi celor din mormânturi / Viaţă dăruindu-ne”…Căci păcatul din noi ne duce în întunericul mormântului. Prin spovedanie, împărtăşanie şi luare din lumina ce Mântuitorul ne-o trimite în fiecare primăvară, alungăm noaptea gândului rău, a păcatului ce ne pândeşte.
Un Paşti fericit să avem sub semnul dragostei şi al preţuirii reciproce, luminate de cuvântul lui Dumnezeu trimis prin lumina ÎNVIERII!
Hristos a înviat !
Constantin Macarie