GALERIE FOTO: Soveja s-a transformat din "Perla Vrancei" în "Perla gunoaielor"...
Când am ajuns în Italia, acum 25 de ani, mă întrebau cei de acolo unde aruncăm noi gunoaiele, ce facem cu ele? Şi la momentul acela, văzând organizarea lor, mi-am dat seama că noi nu prea aveam ce să aruncăm. Adică, am stat şi m-am gândit: la Soveja, ai mei cu hârtia aprindeau focul, resturile de mâncare la animale, crengile, la fel, pe foc... alte reziduri nu prea erau. Iar pe Chiua sau Dragomira, pe Şuşiţa sau Chilug oamenii aruncau maxim rumeguşul sau ciocani de porumb, şi ăia degradabili.
Astăzi, după toată acea vreme, de la intrarea în comună, de la hotarul cu localitatea Cîmpuri şi până în cele mai îndepărtate izvoare din cele mai ascunse locuri din munte, Soveja e plină de gunoaie. Pet-uri, plasticuri de orice fel, haine, cutii de conserve sau răcoritoare, sticle, paturi, plăpumi, medicamente sau scutece, gunoaie şi iar gunoaie de orice fel împânzesc orice zonă. Sub Podul General Văitoianu sau la Fântâna Colonel Fotescu sunt adevărate depozite de lucruri aruncate. Orice. Pe uliţile de lângă primărie, în păduricea din „parcul” construit pe Dealul Stanciului, la fel, gunoaie.
“Nu mai e Soveja copilăriei mele nimic din ce-a fost”
Străzile abia asfaltate, plină de baligă, moloz, deşeuri şi pământ de zici că au făcut în ciuda celor aproape 2.000.000 de euro cheltuite pentru binele satului. Animalele domestice, vacile, caii, porcii... sunt precum maidanezii la oraşe: ai nimănui. Libere să murdărească fără nici un control, fără nici o restricţie, şi nu vorbim de siguranţa oamenilor şi a traficului rutier. Albiile raurilor şi spatele gospodăriilor sunt locurile unde oamenii aruncă cel mai uşor ce nu le mai trebuie. Există un serviciu de salubritate, dar populaţia consideră că e mai frumos să se vadă gunoaiele în sat şi nu să fie duse departe.
Aici, unde peştii mişunau în voie cândva, acum sunt cauciucuri, bidoane, sticle, saltele, haine şi multe altele printre care îşi duc veacul şobnolani şi câini. Nu mai e Soveja copilăriei mele nimic din ce-a fost. Oamenii au îmbătrânit, au pierit, iar puţina populaţie face ce poate şi ce vrea. Şcoala? Primăria? Am discutat în repetate rânduri şi am rămas la nivel de discuţii. E ceea ce se face cel mai bine: vorbitul discuţiilor. Acţiuni mai puţin. Soveja rămâne cu legenda metropolitană despre „locul cu cel mai ozonat aer din Europa”, (deşi nimeni nu a monitorizat aerul vreodată iar ozonul este un gaz toxic , un O3, care se formează doar în stratosferă, potrivit specialiştilor) şi amintirea unei staţiuni care nu a fost niciodată a sa, dar unde oamenii au muncit cu drag şi pasiune şi care dădea comunei o identitate şi un renume aparte.
Cristi Merchea – editor emigrantul.it