Educație

STEV 2016: O angajare de clovn şi flecărelile femeilor

Olimpia SĂPUNARU
13 iun 2016 16464 vizualizări
Raiul, dacă ar exista, ar fi o infinită cantitate de ciocolată? Nu mai ştiu unde am auzit asta. Poate Raiul există, dar fiecare dintre noi e tentat să-l ţină numai pentru sine şi să-l umple cu o cantitate infinită din ce vrea el.

Bucuria nu e un sentiment continuu, cum nici celelalte sentimente nu sunt. Un spectacol de teatru jonglează cu sentimentele. Deoarece am fost îndrumător artistic celor trei clovni (Nicollo- Alexandru Tarbă, Filippo- Adrian Tănase şi Peppino- Marius Bărzoi) ai Colegiului Tehnic "Edmond Nicolau", personajele piesei "Angajare de clovn", aş vrea să fie clar că mă voi lăsa influenţată de iubirea dintre noi! Dar nu în sensul în care credeţi!

"Angajarea" noastră? Pe de o parte, infuzie de bucurie! Fără pretenţii, însă! S-a turnat  în ceştile spectatorilor-elevi după cum le-a picat şi micilor actori pofta de joacă. În final, s-a produs un spectacol care a trecut rampa, cei trei şi-au distrat colegii, dar nu cu firmă luminoasă. Uitaţi frântură de discuţie de azi-noapte! Pe grupul nostru secret, de facebook.

OLIMPIA SĂPUNARU: Poftim, link spre piesa voastră!

PEPPINO (Marius Bărzoi): L-am văzut, îmi place. Doar că am fost prea... excesivi (?) în unele momente. Şi, pe undeva, am pierdut.

FILIPPO (Adrian Tănase): Ne-a furat jocul şi distracţia şi am uitat de noi.

OLIMPIA SĂPUNARU: Vedeţi că eu vă interoghez pentru ziar acum.

NICOLLO (Alexandru Tarbă): Aaaa... Atunci să ştii că numai Filippo şi Peppino au greşit!

După ce le-am zis că "îi dau la ziar", au tăcut mâlc. :) 

Apropo de greşeli... La sfârşitul spectacolului apar foarte multe baloane. Copiii n-au repetat nici măcar o singură dată cu ele în scenă. Nu avem un buget pentru spectacol, astfel că unele obiecte de recuzită apar în ziua de spectacol. De-aici şi finalul. Unul ratat, din punctul meu de vedere, expediind înţelegerea spectacolului pe pustii. Îmi asum! Dar ţin să mulţumesc celor care au stat în culise, elevi-actori de la celelalte licee şi ne-au ajutat ca baloanele să ajungă în scenă.

Cum teatrul, în afară de arta zicerii, şi despre care am zis câte ceva ieri, se slujeşte şi de expresivitatea corporală, statică sau în mişcare, mi-am zis să nu îmbătrânesc personajele. În piesa lui Vişniec, locul unde se întâlnesc cele trei personaje, Nicollo, Filippo şi Peppino este o anticameră către ceva. Către ceva "barosan",  înţelegem noi, dacă citim textul. Cum e moartea. Subiectul e simplu de extras, în citire. Trei clovni, prieteni între ei, se întâlnesc la un "casting" sau o "angajare".  Cum vreţi voi să-i spuneţi, alipiţi fiind de timpul vostru şi fiind condiţionaţi de el.

Pentru cei trei "stevelevi", am ales o angajare cu aer tineresc, o proiecţie a ceea ce au fost cei trei clovni ai lui Vişniec, în tinereţile lor şi nu rămăşiţele. Un extratext, cum ar veni!...

Aşadar, Menţiune! Premiul! 

Încă un aspect, important, ar fi că destui dintre elevii liceelor ăstora fac naveta. Lăudabil efort, în plus, acela de a veni şi la repetiţii. Aşa şi pentru doi dintre protagonişti. Pentru ei a fost o "angajare" în... ceva. Din punctul meu de vedere s-au bucurat de text şi l-au asumat. Atât de tare, încât au uitat că trebuie să se mai şi oprească. Poate nici eu nu i-am oprit. 

Şi se bucură cu toţii că sunt contemporani cu autorul piesei, care, de altfel le-a şi urat succes, înainte de a intra în concurs. Pe Facebook! :) Îi mulţumim că există, că ni s-a adresat şi că îi place graiul românesc şi particularităţile lui, de la o regiune la alta. E şi firesc, e un autor român! 

Notez aici, să-mi amintesc să scriu şi despre dicție! În următorul articol sau cum o pica mai bine. Un "pă" în loc de "pe" poate să te facă să tragi o concluzie greşită (pripită, ştiu!) despre construcţia unuia dintre personaje sau chiar a mai multora! Şi, aici, timpul e de vină, căci nu putem acoperi toate aspectele actoriceşti, timpul de lucru efectiv al pieselor fiind unul destul de mic. Sunt liceeni, au şcoală şi noi toţi alte proiecte.

 

Poate că "dau din casă" prea multe şi prea "târziu", poate şi prea "cu patos", dar cred că din cauză că nu se explică toate astea, "pe şleau", liceele "perdante", premiate cu "menţiuni" nu înţeleg de ce "ai lor" nu au fost buni. Şi nici părinţii lor! Fiindcă nu se întâlnesc cu actul artistic la "o cafea", ca să le trezească interesul. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

"Performanţa" se caută la "Trofeu" până la urmă! 

Trupa de teatru a Colegiului Tehnic "Valeriu D. Cotea" s-a întâlnit cu Commedia Dell'Arte pe scenă în această ediţie a Stagiunii, "Flecărelile femeilor", de Carlo Goldoni, un reformator al teatrului. Comic! În commedia (şi aici e un accent, ca şi în cazul comediei lui Caragiale) avem de-a face cu personaje bine conturate, dar nu intru în detalii. Ce e de reţinut e că iubirea primează, Arlecchino o încasează şi produce încurcături, slujnicele aşijderea, taţii fetelor vor avere. Vă sună cunoscut?

Elevii Colegiului "Valeriu D. Cotea" au beneficiat de un decor inspirat, de commedia, sugestiv şi specific genului, mulţumită Anei Puşcălău, îndrumătorul lor artistic. Perdeluţe drăguţe şi frumos colorate, la ferestre. Un spaţiu cald, oferit spre joacă. 

Şi au mai beneficiat de ceva: un profesor (îndrumător) ieşit din comun, Marilena Bărculescu. Acest profesor a vizionat 7 spectacole din cele 8 înscrise în Concurs. 

Povestea, vrem povestea!  Parcă vă aud

Cecchina (Mălina Mihalcea) îl iubeşte pe Beppo (Mădălin Jujău). Şi Beppo pe Cecchina! Şi-o cere de nevastă. Dar oraşele îşi au bârfitoarele lor! Profesioniste. Aici avem de-a face cu un trio exclusiv feminin (dar şi bărbaţii bârfesc câteodată, să ştiţi!): Catte (Mădălina Viziru), Squalda (Laura Nicolae) şi Anzoletta (Cristina Boubătrân). Dar şi celelalte personaje, adică Jupân Toni (Alexandru Bezea), Beatrice (Mădălina Pungă), Eleonora (Alina Mocanu), Sora Eleonorei (Ana Dima), Lelio (Adrian Sava), Ottavio (Cătălina Mihăescu), Musa/Pantalone (Bogdan Cernat) şi Arlecchino (Florina Puţ) nu fac altceva decât să înlesnească "zborul" zvonurilor servind intrigii. Iubirea, însă, stinge orice urmă de conflict...

Desigur, un final de commedia delle arte tipic, unde totul se termină la modul ideal, cu bine! 

Trebuie să precizez că unii dintre aceşti copii se urcă pentru prima dată pe o scenă. Nu mai spun de întâlnirea cu un text dramatic, care poate fi... dramatică. Unii dintre ei, şi nu îmi daţi în cap că spun asta, nu ştiu să citească cursiv. Totuşi, la sfârşitul întâlnirii cu noi, îndrumătorii, nu numai că vor şti "pe de rost" un text, dar îl vor şi înţelege. Ştiu, programa şcolară e cum e! Interesul... Nu e interes! Probabil că aici s-ar merita de zis mai puţine, că toţi putem "a zice" şi de făcut să se facă mai multe. Deja profesorii îndrumători fac ceea ce fac, adică sunt alături de elevi, fără altă răsplată decât respectul acestor copii. Şi al nostru! 

De aceea, nu am pomenit decât aşa, razant, spaţiul, locul şi "lumea" în care au fost trimişi actorii noştri de cheful lor de joacă şi joc. Că nu vine nimeni obligat, cred că se înţelege! 

Am vrut şi-un punct de vedere al copiilor, elevii Colegiului "Valeriu D. Cotea", pe care vi-l expun acum nu prin comentariile lor, ci prin Ana Puşcălău, care mi-a transmis că toate-s bune şi frumoase acolo, ei, copiii, sunt mulţumiţi de ei, până unde au ajuns şi unde se vor mai duce şi de acum înainte. Şi că se vor mai duce la repetiţii. Şi că se bucură că au făcut parte din acest proiect. Eu am vorbit cu ei de vreo două ori, cu toată echipa de teatru, întâlnindu-ne în perioada destinată repetiţiilor, şi aşa mi-au lăsat impresia şi mie!

Echipa lor de teatru a beneficiat şi de ajutorul unui fost "vicepreşedinte" al Consiliului Şcolar al Elevilor Colegiului "Valeriu D. Cotea", Cătălin Bran. Şi fost elev! Secondând-o pe Ana! Şi un mare fan, declarat, al "clovnilor" celuilalt Colegiu. 

Deci, în aceeaşi pagină, v-am făcut cunoştinţă cu două echipe prietene. Ambele premiate cu câte o menţiune.

Dacă mai e ceva de adăugat acum, ar mai fi despre acest aspect, al prieteniilor care se leagă, datorită acestor întâlniri. Şi că, deşi nu vor îmbrăţişa meseria asta de actor toţi aceşti elevi-actori STEV, am speranţa că măcar unii vor face parte din următorul public al Teatrului Municipal "Maior Gh. Pastia". Ai teatrului, în general! 

Pe mâine! 

 

 

 

 

 

 

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.