Educație

Profesoara care s-a sinucis de dorul băiatului, iertare cu lacrimi în biletul de adio

Profesoara de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă Mihălceni a fost condusă ieri pe ultimul drum, toată comunitatea fiind împietrită de durere.Luna aceasta va vedea lumina tiparului un volum cu poeziile găsite în jurnalul lui George Iorgu, fiul profesoarei de la Ciorăşti.Drama familiei a scos la iveală creaţiile unui tanăr cu har, despre care editorul Costică Neagu spune că “ar fi devenit o voce distinctă pe cerul poeziei”

Profesoara Caterina Iorgu, care şi-a luat viaţa vineri dimineaţa aruncandu-se într-o fantană, dăramată de dispariţia unicului copil, a fost înmormantată ieri langă sicriul care ascunde trupul neînsufleţit al băiatului mort în urmă cu un an din cauza unei boli ce a avut o evoluţie fulgerătoare. În drumul către cimitir, cortegiul funerar s-a oprit cateva momente pentru ca dascălii de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă din Mihălceni, colegi de serviciu, să ţină o cuvantare şi un moment de reculegere în memoria Caterinei Iorgu, cea care a lucrat ca logoped la această şcoală timp de peste 20 de ani. Cortegiul a ajuns la cimitir pe drumul cel mai scurt, iar profesoara nu a avut parte de un serviciu religios complet. După cum se ştie, Biserica Ortodoxă condamnă gestul sufletelor rătăcite, care îşi curmă singure viaţa. Cu toate acestea, întreaga comunitate a fost alături de familia îndoliată şi toţi sătenii au încercat să înţeleagă durerea de mamă care a împins-o pe Caterina Iorgu la gestul extrem. Profesoara de 53 de ani a lăsat celor dragi un bilet de adio în care le-a cerut acestora iertare, cat şi fiului, soţului dar şi consătenilor pentru gestul său, însă nu a mai putut suporta durerea cauzată de dispariţia unicului fiu la varsta de numai 27 de ani. Biletul păstrează urmele de lacrimi ale mamei îndoliate. Se pare că aceasta era afectată de o depresie severă, căreia nu i-a făcut faţă, mai ales că în ultima vreme a avut şi unele probleme medicale.

Dispariţia fulegerătoare a unui viitor poet şi o mamă prea îndurerată

Caterina Iorgu şi soţul ei, profesorul Dorel Iorgu, şi-au dorit foarte mult să fie publicat, în memoria unicului lor fiu, răpus de leucemie, un volum de versuri, dorinţă ce se concretizase de curand prin tipărirea cărţii  „George Iorgu – Substanţa mea divină se dizolvă”, ce urma să fie lansată luna viitoare. „Părinţii băiatului care s-a prăpădit fulgerător anul trecut au venit la mine cu un manuscris de poezii. Am rămas puternic impresionat de aceste producţii literare. Volumul s-a tipărit destul de repede pentru că părinţii voiau să-l aibă pentru data de 11 aprilie cand s-a împlinit 1 an de la moartea fiului lor. Voiam să facem lansarea cărţii pe data de 18 mai 2013 cand vom comemora 70 de ani de la naşterea poetului Dumitru Pricop”, ne-a spus profesoriul Costică Neagu, care semnează prefaţa volumului ce va vedea lumina tiparului la Editura Terra. Autorul a scris peste 150 de poezii în perioada anilor 2011-2012, pe care părinţii le-au găsit într-un jurnal şi pe care le lasă moştenire acum tuturor iubitorilor de frumos şi de Dumnezeu.

„Curcubeu de sentimente,/ Anotimp fără regrete”

Despre poezia lui George Iorgu, tanărul care s-a prăpădit la o săptămană după ce a aflat că este bolnav de leucemie, editorul Costică Neagu spune că se citeşte în mai multe registre, iar cititorul trebuie să facă faţă mai multor provocări. „Poezia lui George Iorgu este greu de pătruns. La nepătrunsul poetului, plecat dintre noi fulgerător, se adaugă acest nepătruns al chipului pe care poetul şi-l configurează, pe care-l simţim aproape, dar atunci când crezi că l-ai pătruns, că l-ai înţeles, îţi alunecă printre „degete”, printre gânduri: „Aşa sunt eu când mi-e bine;/ Curcubeu de pietre fine,/ Curcubeu de sentimente,/ Anotimp fără regrete.” Poezia „Şansa” exprimă întregul dramatism al presimţirilor pe care poetul le-a trăit în ultima perioadă a vieţii şi pe care cei ce l-au cunoscut le intuiesc după. Citind poezia să afirmăm fără teama de a greşi, că George Iorgu a avut har, iar drumul lui în poezie ar fi urcat sus pentru că a fost un poet „născut, dar nu făcut”: „Şansa la zbor a fost acordată păsărilor/ În detrimentul şansei  la mers./ Şansa la mers a fost acordată oamenilor/ În detrimentul şansei la zbor./ Şansa la tine a fost acordată altora/ În detrimentul şansei mele la viaţă”, scrie profesorul Costică Neagu în prefaţa volumului. Profesorul Neagu consideră că „dacă ursitoarele i-ar fi fost norocoase, George Iorgu ar fi devenit o voce distinctă pe cerul poeziei româneşti. „Pasărea cu clonţ de rubin” l-a smuls dintre noi nemeritat de repede şi l-a dus la cele veşnice, unde poate desăvârşeşte o poezie a sferelor astrale. George Iorgu şi-a prins soarta în două versuri geniale: „Epuizat de-o forţă din interior,/ Substanţa mea divină se dizolvă”, încheie Costică Neagu. Toate acestea arată că profesorii Caterina şi Dorel Iorgu din Ciorăşti au fost părinţii unui copil deosebit, un tanăr de perspectivă, care terminase atat ASE-ul cat şi Psihologia şi care a lucrat tot ca profesor pentru copiii cu cerinţe educative speciale. Pentru mamă însă pierderea unicului fiu a fost însă prea mult şi a decis să-şi „dizolve substanţa divină” alături de el în nemurire. Dumnezeu să-i odihnească în pace! (M. VLĂDESCU, S. VRÎNCEANU)

---