Cum ar scrie astăzi Simion Mehedinţi despre „Roşia Montană”
Aspectul pe care l-am apreciat cel mai mult la Simion Mehedinţi este modul în care şi-a susţinut cu hotărâre punctul de vedere în diverse probleme de natură geografică şi nu numai. Sunt multe exemple de atitudini demne, clare, coerente, foarte bine argumentate în activitatea ştiinţifică, de peste 50 de ani. A lua atitudine înseamnă şi a apăra o cauză, a-ţi manifesta spiritul civic în deplină concordanţă cu crezul moral-profesional. Ne vom opri doar la câteva dintre acestea, posibil nu cele mai importante. Primul articol geografic a lui Simion Mehedinţi a apărut în anul 1893, în “Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie” (BSRRG). Este, în fapt, scrisoarea unui tânăr, în vârstă de 24 de ani, student în anul I la geografie, în Paris, adresată secretarului societăţii, George Lahovari, privind la Insula Şerpilor. Era unul dintre subiectele de discuţie aflate în acel an pe agenda Societăţăţii Române Regale de Geografie (SRRG). Simion Mehedinţi anexează traducerea personală a unui document antic referitor la “Insula lui Achile”, util în dezbaterile din şedinţele societăţii. Tânărul geograf doreşte să releve “însemnătatea ei pentru istoria geografiei şi pentru arheologie”, având speranţa că vreunul dintre membrii societăţii va face cercetări acolo. Primele cercetări în Insula Şerpilor sunt realizate de Gheorghe Murgoci, la începutul secolului XX, iar rezultatele acestora au fost publicate în anul 1912, în BSRRG, în primul număr în care Simion Mehedinţi s-a ocupat de organizarea redacţională a părţii ştiinţifice al acestei publicaţii.
Vorbea la Radio şi în Parlament despre moartea codrului românesc
Parcurgând astăzi conferinţele radio ale lui Simion Mehedinţi, avem ocazia să întelegem cel mai bine spiritul civic al marelui geograf. Considera radioul ca fiind o “mare şi binecuvântată înlesnire de a învăţa, şi pentru tânăr, şi pentru bătrân, pentru cărturar şi pentru necărturar!”
Abordează teme diverse: geografice, istorice, literare, filosofice; şi este foarte convingător datorită folosirii exemplului personal. În foarte multe rânduri, în aceste conferinţe, în şedinţele SRRG sau în Parlament, cu mare durere în suflet ridică problematica morţii codrului românesc. Concluzia sa din anul 1936 este, din păcate, valabilă şi astăzi: “E drept că l-au ucis, în mare parte, străinii, dar vina nu este a lor, ci a mişeliei şi a trădării noastre, adică a celor ce s-au făcut coadă de topor în slujba străinilor”. În toamna anului 1938, atunci când, printr-o lege a învăţământului superior, geografia era trecută de la Facultatea de Litere la cea de Ştiinţe, Simion Mehedinţi a demisionat de la catedra de antropogeografie şi etnografie a Universităţii din Bucureşti, în semn de protest faţă de această măsură, pe care a considerat-o ca fiind nedreaptă. Era rezultatul firesc al atitudinii unui om care ţinea la propriile principii referitoare la o ştiinţă pe care o slujise peste patru decenii. Apreciem cu atât mai mult gestul de pe poziţia celor care consideră că acea decizie a puterii legislative de atunci nu a fost una greşită.
Despre ce ar scrie astăzi Simion Mehedinţi?
În lucrarea “Creştinismul românesc” surprindem profunde puncte de vedere ale etnografului şi istoricului Simion Mehedinţi asupra trăsăturii definitorii a poporului nostru - ortodoxia. “Spre cinstea neamului din Carpaţi”, aduce în discuţie realităţi trăite zi de zi, timp de două mii de ani. Referitor la “căderile noastre”, considera că “unul din leacurile cele mai sigure este întoarcerea la creştinismul nostru românesc, dându-i cât mai repede puterile lui de altădată”. În final, în loc de concluzii, ne punem întrebarea despre ce subiecte ar scrie astăzi Simion Mehedinţi. Cu siguranţă, ar avea un punct de vedere asupra unor probleme precum „Roşia Montană” sau exploatarea gazelor de şist. Din păcate, urmaşii săi, cei de azi, nu au moştenit mai nimic din intransigenţa magistrului; poate şi pentru faptul că s-au format în perioada postbelică în care „a lua atitudine” însemna, de fapt, a condamna toate elementele şi manifestările potrivnice regimului comunist.
În anul 1950, în vârstă de 82 de ani, după o operaţie de cancer sigmoidian, în spital fiind, Simion Mehedinţi a fost vizitat întâmplător de prof. C.I. Parhon. Acesta, aflând că marele geograf nu avea pensie, i-a spus că va interveni pentru a o obţine. Refuzul lui Simion Mehedinţi a fost foarte categoric: „Nu primesc decât dacă se va da tuturor colegilor mei!” Era răspunsul dat acelui potentat care, chiar în acele zile semna, printre altele, decretul pentru schimbarea numelui oraşului Braşov în acela de... Oraşul Stalin (22 august 1950). (Răzvan SĂCRIERU, Florin ROMAN)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Foto | Programul ,,Săptămâna verde” la nivelul la nivelul unităților școlare aparținând de Școala Gimnazială Nr. 2 Mărășești
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 3
Adaugă comentariu
C. Neagu, acum 4144 zile, 18 ore, 30 minute, 48 secunde
Cezar, acum 4144 zile, 19 ore, 57 minute, 30 secunde
Chirac Razvan, acum 4145 zile, 4 ore, 50 minute, 4 secunde 
