GALERIE FOTO!!! SFÂNTUL ANDREI - TRADIŢII, OBICEIURI, SUPERSTIŢII
La început, Sf. Andrei a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul. După botezul lui Isus, auzindu-l pe Ioan Botezătorul spunând despre acesta „Iată mielul lui Dumnezeu !” l-a urmat pe Isus, devenind astfel primul apostol. După învierea lui Isus şi Pogorârea Duhului Sfânt, apostolii au mai rămas câţiva ani la Ierusalim. La Sinodul Apostolic, care a avut loc în jurul anilor 49-50 d.Hr. la Ierusalim, apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi pentru a decide unde va merge fiecare. În Tradiţia Bisericii, Apostolului Andrei i-a revenit Scytia (Dobrogea). Potrivit tradiţiei, teologilor şi istoricilor, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci. In Istoria bisericească, Eusebiu de Cezareea (A 339/340) afirma: "Sfinţii Apostoli ai Mântuitorului, precum şi ucenicii lor, s-au împrăştiat în toată lumea locuită pe atunci. După tradiţie, lui Toma i-au căzut sorţii să meargă în Partia, lui Andrei în Scitia, lui Ioan în Asia".
În Vrancea Arhaică, în satele de munte, oamenii spun că în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lupii se adună, iar Sfâmtul Andrei împarte pradă fiecărui lup, pentru iarna care începe. Oamenii cred că în noaptea Sfântului Andrei lupii vorbesc cu grai de om spunând lucruri de-a dreptul înfiorătoare, iar cei care au nenorocul de a fi atacaţi de ei în această noapte, se vor transforma în vârcolaci. Tot acum, bătrânii spun că spiritele morţilor ies din morminte şi, împreună cu strigoii, se iau la bătaie pe la hotare, la răspântii de drumuri şi în alte locuri necurate. Bătăile cumplite cu limbile de la meliţe furate din ograda gospodarilor, ţin până la cântatul cocoşilor când totul se linişteşte şi spiritele morţilor se întorc în morminte. În această noapte oamenii sunt în mare primejdie, dacă nu-şi iau măsuri de apărare. Strigoii nu vor putea intra în casă, dacă gospodinele întorc de cu seară toate cănile şi vasele din bucătărie cu gura în jos. Şi cenuşa caldă e scoasă din sobă, să nu se poată adăposti necuratul la căldură.
În satul Paltin, nici nu se lasă bine seara şi gospodarii se pregătesc să-şi pună la adăpost casa, familia şi animalele din ogradă. Nenea Ion Cosma spune ca animalele domestice sunt în pericol sa fie omorâte, dacă gospodarii nu au grijă să facă o cruce mare cu usturoi pe geamurile şi uşile de la grajduri şi să stropească cu agheasmă de la Sfintele Paşti.
„De 30 noiembrie, la Sântandrei, bunicul meu avea o vorba, adapă boii cu apa în care ai chicurat agheasmă luată la Sfintele Paşti, iar în fânul din iesle pune busuioc, să ţină jivinele departe de grajd. Nu uita să ungi coarnele boilor cu usturoi, să nu intre necuratu în ei... Aşa fac şi acu, chiar dacă au trecut anii de le-am uitat şirul....”, spune nenea Ion Cosma, care are credinţă nezdruncinată în obiceiurile din moşi strămoşi, păstrate şi acum cu sfinţenie, să treacă cu bine şi peste această zi.
Conform tradiţiei vechi de sute de ani, în această zi nu se lucrează, ca să nu vină lupii şi nici nu se dă nimic din casă căci e primejdie să rămână gospodarii în pagubă. Stăpâna casei face cruce şi unge cu usturoi uşile, geamurile şi toate locurile pe unde spiritele rele ar putea intra în casă.
„Strigoii şi lupchii se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele s-au pus la adăpost, aşa cum am făcut şi eu: am mâncat usturoi, ne-am uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului. Am uns ferestrele, uşile, hornul, clanţele uşilor, cleştele, lada de zestre şi toporul”, ne spune Aniţa Vătafu, gospodină din satul Paltin.
Ca să le mai treacă frica, omul ei, Vasile, povesteşte celor doi copii prin ce spaimă trecea, când era mic.
„ Când eram aşa, ca voi, în seara de Sfântul Andrei, cum se-ntuneca, auzeam la uşă un glas spunând, Ai mâncat usturoi? Dacă nu răspundeai, strigoiul pleca mai departe, dacă te lua gura pe dinainte, rămâneai mut pe viaţă... În liniştea nopţii, se auzea apoi, până departe, Ai mâncat usturoi, ai mâncat usturoi...., ai...”, povesteşte Vasile.
Ca să-i sperie şi mai tare, mătuşa Drăguţa le mai spune o poveste, „În seara de Sfântul Andrei se iau doi piepteni de scărmănat lâna şi cum se-ncleştează ei, aşa se încleştează dinţii lupilor, să nu mai aibă putere să sfârtece animalele oamenilor, după care se ascund după horn, unde vor rămâne tot anul.
Noroc cu bunica Saghina, care a venit la nepoată, s-o înveţe cum să-şi facă pe ursită, doar e mare de acum, ca mâine poimâine bat peţitorii la poartă. Şi Maria este curioasă, deşi nu lasă să se vadă. De cu ziuă a copt o turtiţă din făină de grâu curat, măsurat cu o jumătate de coajă de nucă. Câte 9 coji de nucă cu făină amestecate cu 9 coji de nucă pline cu sare peste care a turnat apa neîncepută adusă de la izvor, pe care le frământă de zor, după care coace turtiţa pe plită... Până să se culce, Maria petrece seara cu alte codane de seama ei. A mâncat apoi turtiţa şi s-a pregătit de somn.
„Vezi că o să-ţi fie sete mare peste noapte, i-a spus bunica. Să nu te sperii, cel care-ţi va aduce o cană cu apă e ursitul tău.”
A doua zi de dimineaţă, fetele au venit s-o întrebe cum a fost.
„Am visat că mi-era aşa de sete şi nici un strop de apă nu era în cana de lângă pat. Atunci s-a apropiat un tânăr de o frumuseţe rară care mi-a astâmpărat setea...”
„Era de la noi din sat?” întreabă curioasele.
„Nu, nu-l cunosc... Parcă era mai mare cu un an, doi, decât mine...., spune Maria.
În seara Sfântului Andrei, e obiceiul ca toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, să semene grâu în câte o strachină cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine şi o creşte mai frumos. ( Janine VADISLAV )
