Sfinții Vrancei : Varlaam Mitropolitul și Ioan de la Râşca și Secu
Varlaam Moţoc s-a născut în jurul anului 1580, primind numele de Vasile. A intrat de tânăr la Mănăstirea Secu, unde a fost călugărit şi a urcat toate treptele până la aceea de stareţ. Înclinat spre lumea cărţilor, fiul răzeşilor a deprins limbile vechi, pe cele de circulaţie ale vremii şi a început să traducă din greacă şi slavonă. Pentru calităţile sale a fost luat sfătuitor de înţeleptul domnitor Miron Barnovschi, iar în 1632 a fost numit mitropolit al Moldovei de domnitorul Alexandru Iliaş. Cu ajutorul domnitorului Vasile Lupu şi al mitropolitului Petru Movilă al Kievului a înfiinţat la 1640 prima tipografie în limba română la Mănăstirea „Sf. Trei Ierarhi” din Iaşi, unde a tipărit lucrări fundamentale printre care celebra Carte românească de învăţătură la duminicele de peste an, la praznicele împărăteşti şi la sfinţii mari, cunoscută sub numele de Cazania, adevărat monument de limbă românască. În 1653 s-a retras la Mănăstirea Secu şi s-a prăpădit la 1657. Nepotul său Ioan a venit la Râșca pe vremea când Varlaam era egumenul Mănăstirii Secu, unde la 1630 a primit tunderea în monahism. Când Varlaam a fost ales mitropolit al Moldovei, Ioan a trecut la Secu, de unde în 1641 a fost numit egumenul Schitului ”Sf. Nicolae” de lângă Neamț, în 1667 a fost ales episcop al Hușilor și în 1674, episcop al Romanului, episcopie pe care a condus-o până la moartea sa în 1685. A fost părintele duhovnicesc al Cuvioasei Teodora de la Sihla, pe care a adus-o la Mănăstirea Vărăzărești. Dacă Varlaam este unul dintre ctitorii Mănăstirii Soveja, Ioan se numără printre ctitorii Mănăstirii Mera. Două personalități ale Bisericii medievale românești, pe care le cunoaștem prea puțin, deși au jucat un rol important în cultura și istoria românilor. Noroc de calendarul din perete, pentru că în Vrancea, educația și cultura sunt într-o amnezie totală, din care n-o să-și mai revină prea curând. Totul este bicicleală și amatorism. Din păcate ! (Valentin MUSCĂ)
