Video!!! Cronică de concert: Clasicism vienez şi muzică românească modernă pe scena Ateneului
În tradiţia noastră, se spune că la miezul nopţii de Sfântul Andrei se deschid cerurile. Şi conceptul muzical al concertului Orchestrei de Cameră Unirea, din seara de 30 noiembrie, ne poate insufla un astfel de gând celest. Astfel, debutul serii a fost conturat prin uvertura la opera dramatică “Jessonda” de Louis Sphor –compozitor, dirijor şi violonist german (1784-1859), care a ştiut să se remarce prin marele său talent, sintetizând aspectele cele mai strălucitoare ale tradiţiei în materie de operă şi de muzică instrumentală. Era considerat la acea vreme ca cel mai bun violinist german. Însă, pe scena Ateneului din Focşani, am avut de-a face doar cu avântul său în domeniul operei, prin uvertura operei “Jessonda” scrisă în 1823, după un libret de Eduard Gehe. Sphor a fost un mare admirator al lui Wagner, dirijând “Olandezul zburător” (“Vasul fantomă”) în 1843, lucrare care i-a fost şi dedicată, şi “Tannhauser” în 1853. Geniul mozartian prezent în programul de sală ni s-a arătat prin Simfonia nr. 21, K.134, în La Major, pentru doi flauţi, doi corni şi corzi, compusă la vârsta de 16 ani. Această simfonie face parte din “era Salzburg”, alături de celelalte 16 simfonii scrise în acea perioadă: 1771-1777. Nici una dintre simfoniile compuse atunci nu a fost publicată în timpul vieţii lui Mozart.
Clasicism vienez pe scena Ateneului
Directorul Ateneului, alături de dirijorul Vincent Gruger şi concert maestrul Cristian Balaş
Programul părţii a doua a concertului a debutat într-un ton mai sensibil şi complex, cu o trecere pregnantă de la acurateţea, simplitatea şi transparenţa frazei mozartiene, către muzica românească modernă prin schiţa pentru orchestră de coarde „Amurg de toamnă”, compusă de Alfred Alessandrescu (1893-1959) - dirijor, pianist, compozitor şi critic muzical. Dominantă la compozitorul român este sublinierea adevărului expresiv, căutarea în profunzime a ideilor şi orientărilor unei arte muzicale realiste. Sunt idei pe care el însuşi le-a subliniat în nenumărate pagini de cronică muzicală. De altfel, colaborarea sa cu Enescu şi alte nume sonore ale muzicii stă mărturie limbajului său inteligent şi sensibil. Trecerea către perioada romantismului târziu nordic se realizează prin celebrul „Vals trist” extras din muzica de scenă pentru „Kuolema” opus 44, a compozitorului finlandez Jean Sibelius (1865- 1957). Valsul încântă auditoriul prin frumuseţea frazei muzicale romantice, unde putem sublinia preluarea temei flautului de către clarinet şi continuarea acesteia printr-o ţesătură muzicală impregnată cu accente nordice specifice. Ultima notă de sală se arată prin Simfonia nr. 75 în Re Major de Joseph Haydn cu cele 4 părţi constitutive: Grave-Presto, Poco Adagio, Allegretto şi Vivace. Astfel, putem bifa două prezenţe ale clasicismului vienez, prin simfonia lui Mozart din prima parte a concertului şi cea care încheie, a lui Haydn. Pentru că ziua Sfântului Andrei precede Ziua Naţională a României, în loc de bis, la finalul concertului, Orchestra de Cameră “Unirea” a cântat Imnul “Deşteaptă-te, române!” , muzica de Anton Pann, încheind astfel într-un ton măreţ şi solemn! (Verona Calmîş)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
