Premii pentru creatorii de frumos din Vrancea
Consiliul Local, Primăria Dor Mărunt şi Centrul Cultural Judeţean Călăraşi. Sufletul acestei manifestări este scriitorul călărăşan Marin Toma, care reuşeşte să adune an după an creatori de artă din toată ţara. La secţiunea dedicată poetului nostru naţional Mihai Eminescu, primele două locuri au fost ocupate de poeţii vrânceni Constantin Toma şi Mihaela Rusu. Fostă elevă a profesorului de excepţie Gheorghe Zaharia, câştigătoarea premiului al doilea, Mihaela Rusu, mai puţin cunoscută în cercurile literare vrâncene, îşi demonstrează valoarea poetică prin talent, cultură dar şi inteligenţă, atribuţii ce-i completează vocaţia de tânăr creator. În ciuda preocupărilor de zi cu zi, lector. univ. dr. în economie, manager de firmă, mamă a doi copii, Mihaela Rusu găseşte timp şi pentru frumos, colaborează la mai multe reviste literare. Nu are timp sau poate consideră că nu a venit vremea să-şi adune poemele într-un volum. Despre celălalt laureat al concursului "Dor de Dor", epigramistul, poetul dar şi scriitorul de proză Constantin Toma, cred că odată cu adoptarea lui dar şi neadaptarea personală la lumea literară vrânceană s-a reinventat nonconformismul la un loc cu boema,durerea şi iubirea cvasitotală. Fidel prietenilor adevăraţi, se detaşează până la excludere de formele laudative din scriitura vrânceană. Scrie pentru că îi place, în poezie găsindu-şi scăparea de cotidian, preferând o lume ipotetică. Un alt reprezentant al Vrancei, de fapt o reprezentantă la festivalul "Dor de Dor" a fost şi poeta pănceană Marcela Strau, aceasta fiind mai mult cunoscută în Canada decât pe plaiurile mioritice. (Virgil PANAIT-poet, membru U.S.R.)
Iată cateva dintre creaţiile premiate
IPOTEŞTI
Mă cheamă dorurile toate,
Luceferi, zâne din poveşti,
De prin străfundurile toate,
La Ipoteşti, la Ipoteşti !
Plecată-n zările cereşti
Pe unduirea unui cânt,
La Ipoteşti, la Ipoteşti
Simt mângâierea unui sfânt !
Iar unda lacului albastru
Cu-a ei lucire de poveşti
Mă-nalţă – pasăre măiastră
La Ipoteşti, la Ipoteşti.
Un înger blând m-atinge-acu,
La fel şi astrele cereşti
E domnul nostru - Eminescu
La Ipoteşti, la Ipoteşti !
BOTEZ
În duminica liniştii
Dumnezeu, întru desfătarea
Celor ce aveau să fie,
Ne-a lăsat poezia !
Pentru noi,
Cei care de veacuri
Ne-am născut un popor de poeţi,
L-a creat pe Eminescu.
Cu el
Iubirea a primit botezul de iubire,
Cu el
Dorul a primit botezul de dor,
Cu el
Un tărâm mirific s-a-ncreştinat în nemurire !
Din duminica liniştii
Şi-a liniştii de duminică de după duminică
Ce-a urmat
Îngerul luminii şi sufletul a fost botezat:
Sfântul Mihai Eminescu !
Mihaela IOAN RUSU
GLOSSĂ
Sub pecetea veşniciei
Ţi-ai pus versul tău, stăpâne
Mândru rege-al poeziei
Tu ai fost şi vei rămâne.
De sub pana ta măiastră
Iubirii dându-i sensuri noi
S-a născut o floare-albastră
Şi azi şi mâine şi apoi !
Ne-ai deschis noi universuri
Cu luceferi şi cu dor
Şi-ai durat măreţe versuri
Spre eternitatea lor.
Ai purtat ca o cunună
Toată fala României
Şi ai pus glia străbună
Sub pecetea veşniciei !
Ai sădit în fiecare
Ca lumina într-o glastră
Armonie şi culoare
Doar cu slova ta măiastră...
Versul tău – glasul iubirii
Un ecou etern rămâne
Şi sub nimbul nemuririi
Ţi-ai pus versul tău, stăpâne !
Lira ta-i o nestemată,
Cântul tău un vis de dor,
Pentru noi eşti viaţa toată,
Eşti iubire ,taină ,zbor.
Tot românul azi te ştie,
Dulce glas al reveriei,
Numele etern să-ţi fie
Mândru rege-al poeziei !
Tu ai adunat vecia
Sub stindardul unui nume
Care-i pentru noi tăria
Să ne ştie lumea-n lume !
Eminescu e cuvântul
Sinomim limbii române –
Cerul nostru şi pământul
Tu ai fost şi vei rămâne !
Generaţiilor toate
Tu le-ai fost şi dor şi cânturi,
Ducând versul pân’ departe
În-ale lumii patru vânturi.
Buciumile-n seri pe dealuri
Cântă dor de glia noastră,
Izvorăsc sfintele daruri
De sub pana ta măiastră !
Codri-şi clocotesc arama
Legănaţi de vremi trecute
Fără a mai ţine seama
Dorurilor multe, multe !
Iar tu, luceafăr răsărit –
Şi din prezent şi din apoi,
În orizont nemărginit
Iubirii dându-i sensuri noi !
Ai ridicat iubiri la cer
Dar din taine pământene
Şi-nvăluite în mister
Cu nourii ai prins a cerne.
În dimineaţa senină
La lumina din fereastră
Din alinare divină
S-a născut o floare-albastră !
Ai cântat cu glasul firii
Şi iubirea dar şi glia,
Eşti simbolul nemuririi
Numele ţi-e poezia !
Ai fost etern,eşti şi acu’
Eşti sângele albastru-n noi,
Te vom slăvi Eminescu
Şi azi şi mâine şi apoi !
Şi azi şi mâine şi apoi
S-a născut o floare-albastră
Iubirii dându-i sensuri noi
De sub pana ta măiastră !
Tu ai fost şi vei rămâne
Mândru rege-al poeziei
Ţi-ai pus versul tău stăpâne
Sub pecetea veşniciei !
Constantin TOMA
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
