A murit profesoara Maria Dochia
Profesoara de chimie Maria Dochia a trecut la cele veşnice. Vestea primită ieri de colegii de catedră ai profesoarei de la Colegiul Naţional “Unirea” i-a luat prin surprindere pe aceştia. Se ştia că trupul profesoarei era măcinat de ceva vreme de o boală grea, dar toată lumea spera că aceasta se va face bine. Speranţele cunoscuţilor au fost alimentate şi de pofta de viaţă a profesoarei şi de optimismul pe care aceasta îl degaja. La Inspectoratul Şcolar Judeţean (IŞJ) Vrancea, unde îşi desfăşura activitatea cu jumătate de normă ca inspector de chimie, vestea a căzut ca un trăsnet. Profesoara primise aviz de la Ministerul Educaţiei pentru detaşare în continuare pe funcţie şi avea planuri mari pentru noul an şcolar. S-a simţit însă rău în ultimele zile şi a fost internată într-unul dintre spitalele din Capitală, unde şi-a găsit sfârşitul. Profesoara a predat chimia mai bine de 35 de ani, la Colegiul Naţional “Unirea”, unde le-a insuflat elevilor dragostea pentru disciplina în care era specialistă. A avut ani la rând olimpici naţionali la chimie şi calificaţi în lotul naţional la această disciplină. Activitatea la IŞJ a început-o în ianuarie 2011, recomandată fiind de experienţa profesională şi performantele obţinute de-a lungul timpului. "Îmi este greu să mă despart de elevi, pentru că m-am ataşat foarte mult de ei. De aici încolo, sper să fie bine", declara profesoara în momentul numirii în funcţia de inspector şcolar. “Este greu să spun ceva în aceste moment. CNU nu a pierdut doar un profesor ci şi un om deosebit, un suflet cald, apropiat mereu de elevi şi profesori. De pe mâna dumneaei au ieşit sute de medici”, ne-a declarat directorul Colegiului Unirea, Cornel Noană. Absolventă a Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică din Cluj-Napoca, Maria Dochia a venit la Colegiul Naţional “Unirea” în anul 1979 prin repartiţie guvernamentală. Aceasta a fost soţia colonelului Titi Dochia, fostul comandant al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Vrancea. Dumnezeu să o odihnească în pace! (M. VLĂDESCU)