Busturile pierdute ale Focşaniului: Apostoleanu, Săveanu, Zamfirescu şi Rainu
Nu mai puţin de patru busturi executate în bronz au dispărut din peisajul focşănean odată cu venirea comuniştilor la putere după cel de-al Doilea Război Mondial. Raţiunile care au dus la dispariţia lor sunt lesne de înţeles. Trei dintre cei imortalizaţi în bronz erau oameni politici/diplomaţi de carieră, personaje marcante ale domeniilor în care au activat. Cel de-al patrulea a fost un simplu funcţionar public, dar unul devotat binelui public, or nu de aşa ceva aveau nevoie comuniştii. Pe 28 aprilie 1912, focşănenii îi cinsteau memoria lui Gheorghe Apostoleanu ridicându-i acestuia un bust în Grădina Publică. Apostoleanu (1832-1895) a fost doctor în drept la Berlin, profesor de economie politică şi drept penal la Universitatea din Iaşi. Unul din marii luptători pentru Unirea de la 1859, dar şi unul din principalii oameni care s-au zbătut pentru înfiinţarea Gimnaziului “Alexandru Ioan Cuza” devenit cu timpul Liceul “Unirea”.
Săveanu avea bust langă Muzeu de Istorie
Nicolae Săveanu a fost un alt focşănean a cărui memorie a fost onorată prin dezvelirea unui bust. “Născut la 1840 şi decedat la 1922. Fruntaş care în timp de o jumătate de secol a condus viaţa publică din oraşul şi judeţul nostru, bun gospodar, abil bărbat politic şi om energic. A fost în nenumărate rânduri deputat, senator, prefect, primar şi preşedintele de vârstă al Camerei Deputaţilor”, spunea publicistul I. M. Dimitrescu despre Săveanu. Potrivit presei vremii bustul a fost inaugurat pe 7 decembrie 1924 în scuarul de lângă actualul Muzeu de Istorie. „Lucrare a unui reputat maestru bucureştean, el a fost aşezat pe bulevardul gărei, la răspântia străzilor principale cari duc spre centrul oraşului. Situat acolo, bronzul - în mijlocul unui scuar verde- dă o înfăţişare mai plăcută intrărei în oraş şi constituie un prim pas spre o estetică a Focşanilor atât de săracă în podoabe”, se arată într-un articol dintr-un ziar local din 1924. Iorgu Poenaru, primarul Focşanilor în acei ani, a promis că va păstra cu sfinţenie bustul care va trebuie să servească drept pildă generaţiilor viitoare. Bietul primar, de-ar fi ştiut el că urma să vină o ciumă de o altă culoare, dar încă mai cumplită decât „moartea neagră”...
Rainu rămas fără bust, Zamfirescu cu bust modest
Dacă la finele anului 1924 presa se plângea că Focşaniul duce lipsă de “podoabe” în anul 1925 în oraşul nostru mai era ridicat un bust. Acesta a fost amplasat în curtea Palatului Administrativ şi îi era dedicat lui Mihai Rainu, personaj despre care cotidinaul nostru a scris un amplu material. Vă reamintim doar că Rainu a fost secretar al Consiliului Judeţean Putna, asta după ce vreme de peste trei decenii a ocupat nenumărate funcţii în aparatul administrativ judeţean. După cum au relatat cei care l-au cunoscut, Rainu a fost un model unic de funcţionar public, genul de funcţionar la care toţi ar trebui să se raporteze atunci când intră în sistem. Dacă această statuie ar fi refăcută ea ar trebui să fie amplasată în faţă la ANFP! Ştiţi despre ce vorbim: instituţia în care concursurile se ţin de multe ori de formă, câştigătorul fiind cel cu recomandarea de la partid. Bustul focşăneanului a fost dezvelit în 28 iunie 1925, dar şi de acesta s-a ales praful.
Bustul lui Duiliu Zamfirescu, orientat către Odobeşti
Diplomatul şi scriitorul Duiliu Zamfirescu a fost ceva mai norocos în ceea ce priveşte recunoaşterea însemnătăţii sale de către posteritate. Zamfirescu are şi acum un bust din piatră în Grădina Publică, datează de prin anii 50, dar nu este cel original. Primul bust al lui Zamfirescu a fost inagurat în 16 octombrie 1938 şi a fost amplasat în stânga Bisericii Sf. Ioan din Piaţa Unirii. Bustul a fost orientat către Odobeşti, acolo unde Zamfirescu avea o vilă de vacanţă. Dacă la 25 de ani de la căderea ceauşeştilor autorităţile locale n-au reuşit să repare greşelile (a se citi ticăloşiile) trecutului ăsta-i semn clar că planul comuniştilor a ieşit. Crearea Omului Nou la care totul începe odată cu el. (S. TUDOSE)