DUMINICA A IV-A DIN ADVENT
Evanghelia Liturghiei din această duminică ne vorbește despre o invitație pe care o primește Maria prin îngerul trimis de Dumnezeu: „Îngerul Domnului a fost trimis într-o localitate din Galileea, cu numele de Nazaret”. Este relatarea Bunei Vestiri. În dialogul dintre înger și Maria, ne atrag atenția cuvintele pline de încredere ale Sfintei Fecioare: „Iată, eu sunt slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău”.Cu aceste cuvinte, Maria a făcut actul său de credinţă. L-a primit pe Dumnezeu în viaţa sa, s-a încredinţat lui Dumnezeu. Cu acel răspuns adresat îngerului, este ca şi cum Maria ar fi spus: „Iată-mă! Sunt o tablă de ceară: Să scrie Dumnezeu peste mine ceea ce vrea”. În antichitate se scria pe table de ceară; noi, astăzi, am spune: „Sunt o foaie de hârtie albă: să scrie Dumnezeu pe mine tot ceea ce vrea”.
Am putea spune că răspunsul Mariei a fost un răspuns foarte ușor. A deveni Mamă a lui Mesia: oare nu acesta era visul oricărei tinere evreice? Însă greşim mult de tot. Acela a fost cel mai dificil răspuns, cel mai dificil act de credinţă din istorie. Cui poate Maria să explice ce s-a întâmplat în ea? Cine o va crede când ea va spune că pruncul pe care îl poartă în sânul ei este „lucrarea Duhului Sfânt”? Acest lucru nu s-a mai întâmplat până atunci, nici nu se va mai întâmpla. Maria ştia foarte bine ceea ce era scris în legea mozaică: o fată care în ziua nunţii nu era găsită fecioară trebuie, imediat, să fie aruncată pe uşa casei părinteştişi să fie ucisă cu pietre (Dt 22,20 şi urm.). Maria chiar a simţit „riscul credinţei”!Credinţa Mariei nu a constat în faptul că şi-a dat asentimentul la un anumit număr de adevăruri, ci în faptul că s-a încrezut în Dumnezeu; a spus da-ul său, cu ochii închişi, crezând că „pentru Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă”.
Credinţa este secretul pentru a sărbători un Crăciun adevărat.Sfântul Augustin a spus că „Maria a zămislit prin credinţăşi a născut prin credinţă”, ba mai mult, că „l-a zămislit pe Cristos mai întâi în inimă şi apoi în trup”. Noi nu putem să o imităm pe Maria în zămislirea şi în naşterea fizică a lui Isus; în schimb, putem şi trebuie să o imităm în zămislirea şi naşterea lui în mod spiritual, prin intermediul credinţei. A crede înseamnă „a zămisli”, înseamnă a da trup cuvântului. Acest lucru ni-l asigură însuşi Isus, spunând că acela care primeşte cuvântul său devine pentru el „frate, soră şi mamă” (cf. Mc 3,33). Îl zămisleşte pe Cristos persoana care ia decizia de a-şi schimba conduita, de a transforma viaţa sa. Îl naşte pe Cristos persoana care, după ce a luat acea hotărâre, o traduce în faptă printr-o schimbare concretă şi vizibilă în viaţa sa şi în obişnuinţele sale. De exemplu, dacă înjura, nu mai înjură; dacă avea o relaţie nepotrivită, o întrerupe; dacă ţinea ură, face pace; dacă nu se apropia niciodată de sacramente, acum se întoarce la ele; dacă era nervos acasă, încearcă să fie mai înţelegător, şi aşa mai departe.
Ce îi vom duce în dar anul acesta Pruncului care se naşte? Ar fi straniu ca să facem cadouri tuturor, exceptându-l pe sărbătorit. O rugăciune din liturgia ortodoxă ne sugerează o idee minunată: „Ce putem să-ţi oferim, Cristoase, în schimbul faptului că te-ai făcut om pentru noi? Fiecare creatură îţi aduce mărturia recunoştinţei sale: îngerii îţi aduc cântarea lor, cerurile îţi aduc steaua, magii îţi aduc daruri, păstorii îţi aduc adoraţie, pământul îţi aduce o peşteră, pustiul îţi aduce ieslea. Dar noi, noi îţi oferim o Mamă Fecioară!”. Noi – adică întreaga omenire – ţi-o oferim pe Maria!
Răzvan Mătăşel-Preot vicar Biserica Romano-Catolică „Sfinții Apostoli Petru şi Paul” din Focşani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
