Educație

Legendă: Manăstirea Putna şi Mânăstirea Voroneţ

Ziarul de Vrancea
17 dec 2014 4513 vizualizări
Cultură şi civilizaţie - Pagini de istorie dăltuite în piatră şi tăriile cerului: Daniil Sihastrul

Un călugăr de stirpe modestă – sfetnicul de taină al lui Ştefan cel Mare u „Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună“ i-a spus duhovnicul când Ştefan a vrut să închine ţara turcilor u după ce-i învinge pe otomani cu o oaste nouă şi credinţa în Dumnezeu, ridică celebra Manăstire Voroneţ u Daniil Sihastrul – canonizat de BOR în 1992, deşi era considerat sfânt încă din 1550

    Ca profesor de română, de multe ori organizator de serbări şcolare festive, am cultivat în sufletul elevilor sentimente de dragoste faţă de pământul ţării şi istoria ei mai ales prin lecturile care exprimă nu numai aceste nobile idealuri, ci evocă şi modele de comportament exemplar în momentele de restrişte ale atât de încercatului nostru popor. Printre aceste lecturi, în special poezii, se află şi legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu, una din ele fiind dedicată Cuviosului Daniil Sihastrul, prăznuit de creştinii ortodocşi la 18 decembrie.

Viitorul lui Ştefan cel Mare prezis de un călugăr

    Contemporan cu Ştefan cel Mare în urmă cu peste o jumătate de mileniu, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a născut într-un sat de lângă Rădăuţi, într-o familie modestă, primind numele de Dumitru. Ajuns la Mânăstirea „Sf. Nicolae“ de lângă Rădăuţi, a devenit călugăr sub numele de David. După ce a fost hirotonit ca preot, a locuit un timp la o mânăstire de lângă Vicovul de Sus, apoi s-a restrâns în sihăstrie, săpând într-o stâncă rostogolită pe marginea pârâului Viţău, undeva în coasta localităţii Putna, chilia şi lăcaşul în care se ruga. Aici a venit în 1451 tânărul Ştefan, de frică să nu fie ucis şi el ca tatăl său de către Petru Aron, în noaptea de 15 spre 16 octombrie. Daniil i-a prezis că va ajunge domnitor al Moldovei şi l-a ascuns într-un stejar dintr-o pădure apropiată. Drept recunoştinţă, Ştefan cel Mare a ridicat pe aceste locuri, în 1466, Mânăstirea Putna, unde domnitorul îşi doarme somnul de veci. În anul 1470, Cuviosul Daniil se retrage la Voroneţ, într-un loc numit Stânca Şoimului. Evenimentele ulterioare îl vor aduce încă o dată faţă în faţă cu marele voievod, sfatul pustnicului ajutându-l să-şi apere ţara.

1476: Domnitorul Moldovei învins la Războieni

    În ianuarie 1475, o armată turcească condusă de Soliman Paşa a fost nimicită de oastea lui Ştefan cel Mare la Vaslui, victoria obţinută înfăţişând Europei puterea nebănuită a Moldovei. Rănit în orgoliul de mare sultan, Mehmet II, cunoscut în istoriografia românească sub numele de Mahomed, vine un an mai târziu în Moldova cu o oaste de peste 100.000 de oameni. Expediţia fusese precedată de supunerea întregului sistem de colonii genoveze din nordul Mării Negre şi a tătarilor din Crimeea, care au şi atacat Moldova în acelaşi timp cu turcii.
    În zorii zilei de 26 iulie 1476, Ştefan cel Mare s-a năpustit cu cei 20.000 de oşteni ai săi peste armata otomană condusă de acelaşi Soliman Paşa, dar a fost respins de puhoiul turcesc, obligându-l să se retragă pe Valea Albă. Cele două oşti s-au înfruntat toată ziua, la lăsarea serii fiecare retrăgându-se în tabăra sa.
    Pierzându-şi o mare parte a oştirii şi mulţi căpitani, Ştefan şi-a îndreptat restul armatei, în timpul nopţii, spre ţara de Sus a Moldovei. Crezându-se învingător, sultanul şi-a împărţit armata în trei părţi, îndreptându-le către Cetatea Neamţului, Cetatea Sucevei şi Cetatea Hotinului, dar n-a putut cuceri niciuna.

Ştefan cel Mare, îmbărbătat de duhovnicul său

    În drumul către cetăţile din nord, Ştefan s-a oprit la chilia lui Daniil Sihastrul, pe care l-a găsit în rugăciune şi care nu l-a primit decât la încheierea acesteia. Ştefan i s-a spovedit că a fost învins de turci şi l-a întrebat dacă n-ar fi mai bine să închine ţara lui Mahomed. Răspunsul sihastrului, redat de Bolintineanu în poezia sa, este unul dintre cele mai pilduitoare: „Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,/ Dar cu umilinţă lanţu-l încovoaie!/… Viaţa şi robia nu pot sta-mpreună,/ Nu e totodată pace şi furtună./… Dacă mâna-ţi slabă sceptrul ţi-o apasă,/ Altuia mai vrednic locul tău îl lasă!/ Căci mai bine este supus lăudat,/ Decât cu ruşine domn şi atârnat!“
    După cum se vede, această ultimă parte a poeziei este o adevărată colecţie de aforisme cu caracter patriotic, transpuse într-o succesiune logică, mobilizatoare şi azi ca atunci.
    Subiectul legendei este împrumutat din O samă de cuvinte de Ion Neculce: „…şi după ce şi-a istovit sihastrul ruga, l-a chemat în chilie pre Ştefan-vodă. Şi s-a spovedit Ştefan-Vodă la dânsul. şi-a întrebat Ştefan cel Mare pe sihastru ce va mai face, că nu mai poate să se bată cu turcii: închina-va ţara la turci, au ba? Iar sihastrul a dzis să nu o închine, căci războiul este al lui, numai că, după ce va izbândi, să facă o mănăstire acolo…“
    Ajungând cu armata în pragul disperării, din cauza foamei şi a setei (fugind din calea turcilor, moldovenii arseseră tot şi otrăviseră apele), Mahomed a dispus retragerea armatei spre Dunăre. Refăcându-şi oastea, Ştefan a început să-i urmărească pe turci în fuga lor îngrozitoare de întoarcere, voievodul Moldovei transformând astfel înfrângerea de la Războieni într-o mare victorie pentru ţara sa. Umilit de moldoveni, sultanul avea să declare: „Nu pot lua ţara unui popor care ştie să se apere atât de bine“.

Creştinismul lui Ştefan cel Mare

    Ortodoxismul  voievodului Ştefan cel Mare s-a manifestat în diverse împrejurări şi multe feluri. Ca domnitor creştin, el este ales şi uns prin voinţa lui Dumnezeu şi se află permanent sub oblăduirea lui. Victoriile lui Ştefan, toate obţinute sub semnul lui Dumnezeu, nu l-au înfumurat, ci l au îndemnat la fapte de reunoştinţă şi la post. După înfrângerea tătarilor în bătălia de la Lipnic în 1470, dându-şi seama că „ajutorul nu de aiurea i-a fost, ci numai de la Dumnezeu“, a sfinţit Mânăstirea Putna, pe care o ridicase cu patru ani mai înainte.
    Un episod din viaţa domnitorului, semnificativ pentru credinţa lui, este legat de Daniil Sihastrul, pe care îl consideră un duhovnic al său. În cronici, el este amintit de două ori în legătură cu Ştefan cel Mare şi ctitoriile sale de la Putna şi Voroneţ. Conform unei tradiţii a părinţilor  Mânăstirii Putna, se spune că ridicarea acesteia pe locul unde se află i-ar fi aparţinut lui Daniil. El „trăia aproape, într-o chilie săpată în piatră şi deasupra locului unde iaşte acum Sfânta Mânăstire Putna de multe ori ar fi văzut mulţime de îngeri luminaţi ţinând în mâini făclii aprinse şi cântând“. Spunându-i lui Ştefan cel Mare despre vedenie, domnitorul, care tocmai căuta un loc pentru ctitorie, a început zidirea Mânăstirii Putna aici, în ziua de 10 iulie 1466.
    După marea biruinţă împotriva turcilor de la Vaslui (1475), spune un cronicar polonez al timpului, „Ştefan nu s-a îngâmfat şi a postit 40 de zile cu apă şi pâine. Şi a dat de poruncă în ţara întreagă să nu cuteze cineva să-i atribuie lui acea biruinţă, ci numai lui Dumnezeu, deşi toţi ştiau că victoria din ziua aceea numai lui i se datora“.

Mânăstirea Voroneţ, declarată monument UNESCO

    Numai credinţa puternică în Dumnezeu l-a făcut pe Ştefan cel Mare să zidească zecile de locaşuri închinate Domnului, ctitorii care, din punct de vedere arhitectural şi duhovnicesc, au trecut prin veacuri.
    Mânăstirea de la Voroneţ a fost construită pentru Daniil Sihastrul în 1488, ca recunştinţă pentru alungarea turcilor din zonă după înfrângerea de la Războieni, cu doisprezece ani în urmă. Aici l-a întâlnit voievodul pe Daniil a doua oară, întrebându-l, cum am spus şi mai înainte, dacă trebuie să închine ţara turcilor. Îmbărbătarea sihastrului că va birui, dar, după izbândă va trebui să ridice pe aceste locuri o mănăstire cu hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unul din sfinţii militari ai românilor, n-au fost uitate de voievod.
    Daniile Sihastrul a fost stareţ al acestei ctitorii, întemeind la Voroneţ viaţa monahală din Moldova. Trecând spre cele veşnice în 1496, a fost înmormântat în pronaosul bisericii. Pe locul unde îşi doarme somnul de veci, din ordinul marelui voievod s-a scris: „Acesta este mormântul părintelui David, schimonahul Daniil“.
    Situată în apropierea oraşului Gura Humorului, Mânăstirea Voroneţ, ale cărei picturi exterioare şi interioare în frescă au fost realizate în anul 1547 prin grija Mitropolitului Moldovei Grigorie Roşca, este unul dintre cele mai reprezentative monumente ale statului moldovenesc. Amploarea compoziţiilor „Judecata de apoi“ sau „Rugăciunea tuturor sfinţilor“, scăldate în baia de albastru strălucitor al fondului (menţinut până astăzi), vigoarea explozivă şi prospeţimea culorilor sunt impresionante, mânăstirea fiind declarată monument UNESCO.

Oameni care au fost şi-au rămas, oameni care sunt şi se duc…

    În anul 1550, mitropolitul Grigore Roşca, văr cu Petru Rareş după mamă, a dăruit Mânăstirii Voroneţ un frumos „Evangheliar“ în care sunt consemnate detalii despre Daniil Sihastrul. La data aceea, pustnicul fusese declarat sfânt şi numele lui pus hram al mânăstirii, alături de cel al Marelui Mucenic Gheorghe. Dincolo de legendă, Daniil Sihastrul a fost un personaj real, întemeietorul vieţii monahale din Moldova, sfetnic de taină al lui Ştefan cel Mare (declarat de români cea mai mare personalitate a lor din toate timpurile). Două lumini vii care au strălucit peste ţara Moldovei o jumătate de veac şi care vor străluci pe pământurile româneşti până dincolo de toate veacurile.
    Au fost însă şi atunci oameni care s-au lepădat de ţară, credinţă şi neam, pe care nu i-a mai pomenit nimeni niciodată. În 1551, Iliaş Rareş, domnitorul sub care se pictase Voroneţul, părăseşte domnia Moldovei, îmbrăţişează apoi la Stambul islamul şi devine paşă de Silistra.
    Comparând astăzi ce a făcut Ştefan cel Mare la îndemnul lui Daniil Sihastrul, în nici douăzeci şi cinci de ani (de la Mânăstirea Putna la Mânăstirea Voroneţ), cu ce ne-a rămas din sfertul de veac al regimului Ceauşescu (Casa Poporului, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Transfăgărăşanul, Uzinele de autocamioane şi tractoare Braşov, UMG, metroul bucureştean, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Combinatul Siderurgic Galaţi, Uzinele 1 Mai Ploieşti etc) şi cu ce n-au făcut în două decenii şi jumătate de tranziţie haotică de nici azi nu ştim spre ce, constatăm că la cârma ţării s-au perindat mai mult Iliaşi decât Ştefani sau Daniili. Ni s-au luat petrolul şi seva subsolului pe care le duceam în bidoane şi săculeţi prin toată Europa, ni s-au tăiat pădurile şi învolburat apele, marile uzine le-am vândut ca fier vechi sau le-au modernizat alţii pe nimic, devenind ale lor, am desfiinţat spitale şi şcoli, cărându-se bolnavii şi copiii cu ce putem pe drumuri sparte, în timp ce Iliaşi de toate culorile politice se înghesuie prin televiziuni să ne spună, din nou şi iar din nou, ce bine o s-o ducem dacă le dăm votul lor. O, tempora! O, mores!...

Prof. Valeriu Anghel
   


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.