Scriitor la…14 ani!
La 14 ani, Irina Novac, elevă în clasa a VIII-a la Liceul Teoretic “Emil Botta”, Adjud, a scris un roman intitulat “O clipă cât o eternitate”, a cărui lansare oficială a avut loc pe 20 noiembrie 2014, în cadrul evenimentelor dedicate împlinirii a 61 de ani de existenţă a liceului. Seria de activităţi-spectacol a fost inaugurată de acest eveniment unic în istoria instituţiei de învăţământ. Mi-am asumat rolul de moderator la această lansare, la care au participat oficialităţi locale, profesori, părinţi, elevi. O cunosc pe Irina de aproape patru ani în calitate de profesor-diriginte. Mi-a atras atenţia încă de la prima întâlnire, iar de-a lungul anilor am fost cucerită de personalitatea, inteligenţa, iniţiativa şi implicarea de care a dat dovadă. Că aceste calităţi există, stă mărturie evenimentul la care adolescenta ne-a dat întâlnire. Irina a practicat jocul creaţiei. A scris o carte prin care se descoperă şi aşteaptă să fie descoperită, o carte pe care o oferă şi prin care “se oferă” cu generozitate artistică cititorilor. Ea însăşi declară: “Iubesc să scriu, iubesc să mă cunosc, iubesc să mă cunoaşteţi prin intermediul cărţii”. Este o carte cu şi despre adolescenţi, cu toate ingredientele genului: personaje clasificate etic ce-şi trăiesc Bildungsromanul sub supravegherea demiurgică a autoarei, intrigă şi intrigi, ţesătură narativă consistentă - lumi văzute şi nevăzute, onirice, dramatism şi eroism, final amânat şi neaşteptat. Aş spune că stilul are toate calităţile imperfecţiunilor lui şi asta pentru că suntem în faţa unui talent juvenil, dar îndrăzneţ, în faţa unui potenţial creator care se va şlefui în timp – timpul fiind şi tema preferată a tinerei autoare – până va căpăta străluciri diamantine.
Promisiunea de a ... scrie
Debutul literar a fost girat de către domnul Gheorghe Stroia, cel care prefaţează cartea apărută la Editura “Armonii culturale” şi omul care a ajutat un copil să-şi împlinească un vis frumos cu o singură “condiţie”: Irina să continue să scrie. Domnul Stroia a subliniat: “Cu certitudine, Irina Novac are talent de prozatoare. Rămâne de văzut dacă această plăcere se va transforma în destin literar şi aşteptăm, cu nerăbdare, următoarele sale scrieri.” În cuvântul ei, Irina ne-a adus aminte de pariuri celebre în literatură, cum ar fi cel dintre Ion Barbu şi Tudor Vianu. Ea a pus pariu cu tatăl ei că va scrie o carte, iar tatăl ei, neîncrezător, i-a promis că, dacă va scrie această carte, el o va susţine spre a fi publicată. Ambii şi-au onorat promisiunea. Cea mai emoţionantă mărturisire a Irinei a fost descrierea momentului când şi-a văzut cartea proaspăt ieşită de sub tipar şi a strâns-o la piept… Am ales din cartea Irinei un fragment care descrie metaforic evenimentul la care am participat: “Când un fluture trebuie să iasă din crisalidă, îşi dă drumul la aripi care sunt frumoase, colorate în zeci de culori şi forme celeste. Familia noastră vrea să devină un fluture. Vrem să ne dăm drumul la aripi, iar dacă vrei şi tu, atunci va reuşi, dacă nu, va rămâne o omidă toată viaţa”.
Irina tocmai şi-a dat drumul la aripi. Zbor lin spre lumile de tine visate, tânără scriitoare!
(Alina Elena Zoltan)